| = tacerea, "din adevăr în neadevăr" | silvia caloianu [09.May.10 09:27] |
| taceam, daca eram o floare :), dar cred ca ti-ar placea sa stii ca ai si in mine un cititor fidel. "cuvintele tale imi ranesc electrozii", cam asa spuneam candva, cuiva :), intr-un text al meu. iti spun si tie asta, pentru ca nu prea imi vin ganduri, acum, sa spun ceva mai frumos. | |
| = Silvia | Elia David [09.May.10 12:15] |
| Multumesc, Silvia. Da, ma bucur sa stiu ca citesti astfel de randuri si ca ele chiar te ating. Pentru mine este ca si cum as fi facut o mica fapta buna sau as mai fi pus o caramida la ceea ce mi-as dori sa fie prietenia intru Cuvant. | |
| = Elia, | Dely Cristian Marian [09.May.10 17:31] |
| am fost copil și floare am fost. credeam că pot suporta mai bine interpretările tăcerilor decât pe cele ale spuselor. însă uneori tăcerea era o furtună asupra grădinii înflorite. nevoia de a auzi ori de a spune ceva să nu se frângă toate petalele. povesteam uneori despre casa mea și despre iubire. alteori visam fără cuvinte. prietenii își împreunau degetele cu ale mele și-mi creșteau aripi. și cântam. câteodată ei prietenii se supărau pe versuri și trăgeau cu praștia în casa părintească sau plantau mărăcini în grădina trecutului meu. am citit foarte multe povești fabule parabole când eram mititel. îmi plăceau. ceva am reținut deși acum n-aș putea să relatez vre-una și nici nu mai sunt sigur că au fost bune toate. mai de mult mă asemănam cu o floare rară. în timp am observat că floarea avea spini ascuțiți duri care erau destul de râspândiți. de-atunci tot am încercat să-i turtesc să-i tai și-ncă nu reușesc destul de bine. poeziile și poveștile citite în paginile tale sunt cu mult mai frumoase decât cele din lecturile copilăriei mele. am să continui să le citesc cu drag. voi îndruma cândva copii și părinți întru lumea ta. cu prietenie, cristian | |
| = Inepuizabil ca sensuri, poemul trebuie respirat adânc | Dragoș Vișan [09.May.10 18:00] |
| În convenția simbolică unanim acceptată, floare înseamnă la mod figurat multe lucruri, în primul rând fiind asociată cu fata, femeia. Dacă citesc sub această grilă simbolizantă, atunci se încearcă cu artă demontarea personificării florilor (grădinilor nestemate ale lui Dimitrie Anghel), pe linia Cărții de abecedar a lui Tudor Arghezi. Florile sunt copiii, adolescenții, dar și maturii (cum Adam și Eva erau în "Porunca", "Pedeapsa" copiii râvnitori de fructe interzise). Metafora "spinului nevinovat" are legătură și cu ceea ce spune Dumnezeu Evei și șarpelui, din Geneză. Are legătură și cu acea cântare pascală a lui Vasile cel Mare "Unde îți este moarte boldul..." Strofa a treia este de-o plasticitate olfactiv-vizuală care mă face să-mi aduc aminte de Nechifor Crainic, Adrian Maniu etc. Cât îndemn la înălțare și la scrutarea sinelui, chiar din unghiul de vedere sau (dez)aprecierea altora. Mândria florilor - parfumurilor sintetice - de la oameni. Naturalețea lujerilor și a petalelor - de la corolele blagiene, de la misterul inepuizabi, ce poate fi regăsit și azi, mult mai greu, însă nealterat, de orice om! Tehnica euristică a ultimei strofe - a neobligării unei flori (iubite) să vorbească m-a făcut să zăbovesc atât de bucuros asupra întregului poem. | |
| = Cristian, Dragos | Elia David [10.May.10 08:16] |
| Va multumesc pentru comentariile pe care le-am primit cu bucurie (si din care am extras lucruri care imi folosesc). Va mai astept. | |