| = acum am văzut | Cristina Rusu [19.Apr.10 10:52] |
| interesantă cartea. Codrescu scrie experimentat și este interesant ce ai spicuit tu aici. toate bune Ottilica. aveam o prietena in copilărie și îi spuneam Otilica, de fapt doua prietene, Otilia si Olivia și le strîmbam numele. am trecut pe la tine bia | |
| = zau... | Stefan Petrea [19.Apr.10 12:52] |
Draga Ottilia, am citit textul acesta cu gura cascata, zau... Lasa cartea lu' nustiucui, desi e interesant ce spune el acolo. Pe mine ma intereseaza in primul rand prima parte a textului, care e atat de feminin, in sensul cel mai bun si mai pur al cuvantului, incat eu, ca barbat, m-am simtit strivit de o senzualitate minunata, care m-a facut sa-mi pipai coasta lipsa si sa multumesc Cerului ca lipseste. Iti multumesc pentru aceasta lectura, ca cititor si ca barbat... | |
| = ottilia ardeleanu-interes | Nache Mamier Angela [19.Apr.10 13:20] |
| un text între proza si critica literara se simte un temperament sentimental,direct si eteroclit sunteti o buna portretista,umorista dar si o buna psiholoaga am citit cu interes | |
| = Un poem eseistico-epic | Dragoș Vișan [19.Apr.10 16:53] |
| O proză personală-eseu care fascinează, precum dovedesc și antevorbitorii (sic!) mei. O inversare de litere de calculator: "niciun sunte în munți", în rest nicio chestie care să oprească lecturarea în cinci minute a întregii tale creații. Îmi place cum ai relatat despre o zi câștigată pentru oameni și cărți. La care adugi veselie, spirit realist, destulă finețe psihologică, o autoportretizare și impresiile la prima lectură a cărții lui Ion Codrescu. Puteai să așezi această creație a ta la rubrica eseu. Dar mai bine dezvolți încă puțin partea a doua evaluativă despre haikuuri și faci un articol-recenzie. Să ajungă pe prima pagină. Poate și despre alte cărți, reviste cu poezie în formă japoneză. A propos, Năvodarii de-aici aduc puțin cu câte un Nagasaki - cu norii ăia de ieri, de parcă lumea crede că vin de la un cataclism nenatural. Plus pomii în floare, precum în Kyoto vișinii parcă. | |
| = recunosc, ottilia | gena gurau [19.Apr.10 17:46] |
| nu am mai intrat de ceva vreme, nu știu cine este scriitorul amintit de tine, nu țin să ajung să citesc acea carte, dar cea de-a treia entitate din text, amintită și în titlu este cuceritoare, iar proiectarea ei în firescul cotidian este teribil de fain construită. rămân la prima parte a textului, o recitesc cu o plăcere ce ține de esență, îmi este suficient de hrănitoare și, de fapt, doar suficientă. no ofense, dar peste restul am trecut în fugă. ( repet, nu știu cu ce ai mai ieșit la rampă, o să verific rapid, dar cu siguranță mai vreau!! la o adică, eternul feminin rezistă, nu?! :)) ) | |
| = Vă mulțumesc! | Ottilia Ardeleanu [19.Apr.10 21:59] |
| Cristina, bine ai venit în pagina mea. Mă bucur că ți-a plăcut. Ștefan, încântată că textul acesta a transmis intens. Angela, ca de obicei, comentariul dumneavoastră mă onorează. Dragoș, comentariul tău elaborat mă încurajează. Gena, bucuroasă de vizită. Da, eternul feminin rezistă! dragii mei, vă mulțumesc din tot sufletul! Ottilia Ardeleanu | |