| = Meître | Aurel Sibiceanu [12.Apr.10 07:03] |
| O parabolă-ironie modernă, bine scrisă, "dumicată..." Face ochii să râdă și să plângă... Ipostaza păstorilor diminutivați este extraordinară, o văd într-un alt text, cu aliură "profetică", necruțătoare cu alibiurile pe care ni le găsim pentru "încremenirea în proiect." Cu prietenie! | |
| = O citire de pretentios | Vasile Mihalache [12.Apr.10 14:25] |
| Pasha, ai capatat un soi de dexteritate- din izvorul talentului, zic- pentru care eu ma si bucur dar si-mi pare rau uneori, ca acum. Dupa primele 2 strofe care dau din plin masura talentului, urmeaza altele 3 fara suport: legatura, cum vrei sa spui, si ultima strofa iar foarte buna.Aici aveai mnevoie de un simt special sau mai bine zis de o mai lunga indelunga citire a textului scris. Luate separat partile sunt bune, dar vreau un lucru implinit, doar spre asta pornisei poemul cu cele 2 strofe de o ridicata valoare.Deci, asemenea conului Aurel Sibiceanu astept rescrierea miezului acestui poem. | |
| = Răspunsuri | George Pașa [12.Apr.10 19:57] |
| Aveți mare dreptate, domnilor, am simțit și eu, chiar în timp ce scriam, că inspirația deviază de la subiect, pe o altă cale. Dar, cum sunteți amândoi niște creatori adevărați, știți că, nu de puține ori, muza e cam grăbită și pleacă dacă nu îi execuți rapid "instrucțiunile". Am cam început să postez texte în formă brută, deși nu întotdeauna finisarea aduce un lucru mai bun. Primul text cu același titlu are cel puțin mai multe subiecte, acestea fiind demarcate drept niște minipoeme în sine. dDr aici chiar am dorit să realizez ceva unitar. Voi încerca să regândesc structura, dacă nu, va rămâne un alt eșec al creației mele. Poate voi scrie altădată mai bine. Cu mult respect, George Pașa | |
| = Vasile, | George Pașa [12.Apr.10 21:57] |
| Am făcut unele mici modificări, stabilind o anume unitate de conținut. Desigur, nu e cu mult mai bine și trebuie să acceptăm textul așa cum este. Acum este puțin mai prozaic. | |
| = re | Vasile Mihalache [14.Apr.10 13:31] |
| Nimic de zis, dar sa nu stergi poemul ca vei gasi ceva odata sa legi. | |
| = Forța interiorizării reveriei | Dragoș Vișan [10.Dec.18 14:27] |
| Am aflat și metafora împărtășirii cu var a pomilor. Și Țepușele folosite ca araci. Și pe Woodpecker-a lui Disney. Apoi, într-o conversație amicală, epistolară, anumite mistere. Interesantă priveliștea pășunii virtuale și completarea plaiului cu măgarul, câinele și berbecul sfânt. Nu mai contează dacă păstorașii erau aproape iluzorici, precum cel din Monastirea Argeșului, un fel de spirit al locului, de spiriduș. Strofa gastronomică a usturoiului și a ciorbei se termină ironic, foarte caustic. Finalul e deosebit, îmi place foarte mult ultima strofă a modalității arderii. | |
| = Dragoș, | George Pașa [18.Apr.10 11:29] |
| Îți mulțumesc pentru comentariul încurajator. Mai rămâne să rezolv ceea ce Vasile Mihalache observase în mod pertinent. | |
| = V. Mihalache, | George Pașa [27.Apr.10 21:57] |
| Respect opinia ta, însă eu cred că textul se leagă foarte bine așa. Orice modificări semnificative ulterioare au să știrbească mesajul. Pentru că eu urmăresc în primul rând ideea, iar nu niște forme goale. Dacă vor mai fi modificări, au să vizeze îndeosebi adăugarea altor secvențe, fără a știrbi mesajul. | |