| = de mate | Doru Emanuel Iconar [11.Apr.10 10:36] |
| Am intrat în a cincea cu o frică grozavă de profa de mate. I se dusese vestea de balaur mâncător de elevi. Absolvenți care trecuseră prin școală cu zece, cinsprezece ani înainte, dacă îi întrebai de cine-și mai amintesc din scoală declarau la unison: Iliesi. Așa o cheamă pe profesoara de matematică. Ei bine, când am terminat a opta, eram cel mai îndrăgit elev al „balaurului”. Drept e că și eu mă pusesem cu burta pe carte serios. Zece probleme și zece exerciții au fost meniul zilnic timp de patru ani. Ajunsesem să dau meditații la geometrie. Munca susținută și curajul cu care o abordam când ceva nu-mi iesea au scos la iveală un suflet de aur. Exigentă? Da! Nedreaptă, niciodată. Încă ceva. Toate succesele mele literare cu ea le împărtășeam, era mândră de mine și mă felicita de fiecare dată. Pentru profa de română nici nu existam. Încă ceva. Dacă-mi terminam mai repede testele cu care ne bombarda destul de des, aveam voie să-mi scriu poveștile. Așa profesori sunt păsări rare. Îi păstrăm cu noi toată viața. Tare-mi plac aceste scrisori netrimise. Doruleț | |
| = Doruleț | Florentina-Loredana Dănilă [11.Apr.10 12:11] |
| Mă bucură mult că îți plac scrisorile, dar și mai mult mă bucur că ai avut parte de asemenea „păsări rare”. Este minunat că astfel de profesori mai există, dar este trist că ei sunt puși laolaltă cu majoritatea care nu=și merită titlul acesta. Și eu am avut vreo doi trei profesori minunați, printre care și profesorul de istorie din liceu. Istoria pe care am învățat-o n-o mai știu, am uitat toți anii, poate mai încurc și evenimentele... Dar n-am să uit niciodată un lucru pe care l-a spus clasei noastre (eram , cred, printr-a noua, așa , ca tine), când a aflat că profa de fizică era foc și pară pe noi (nici măcar nu mai știu de ce): „Profesorul care, de la catedră și până la cancelarie, n-a uitat supărarea pe elev, acela nu este profesor și nu merită să se apropie la mai puțin de doi metri de școală.” Mulțumesc pentru impresii și felicitări profesoarei tale minunate de matematică, precum și ție, care o stimezi. | |
| = semn.. | Lesenciuc Teodor [11.Apr.10 15:01] |
| bun, mi-a placut. surprinzator pentru ca nu prea imi pica bine tratatele in gen Creanga. un lucru n-am priceput, mai fato! de ce muri pan'la urma dom Profesar? imi place ritmul si modul in care pastrezi atentia cititorului, ireprosabil. | |
| = Teodor | Florentina-Loredana Dănilă [11.Apr.10 18:43] |
| N-am prea înțeles ce-i cu tratatele gen Creangă. Dar nu e absolut necesar să înțeleg. Cat despre moartea Profesorului, cauza acesteia am considerat-o nesemnificativă în context. Oamenii pot muri din diverse motive. Dacă vrei neapărat o cauză (lucrezi la Poliție, cumva? :), să ne imaginăm că a făcut un stop cardio-respirator. Sau că a avut un accident de mașină. Viața omului se poate schimba într-o secundă. Să fi explicat „de ce” mi s-a părut o informație inutilă, un fel de balast pentru text. Îți mulțumesc de semnul tău și sunt încântată că ți-a plăcut. Te mai aștept! | |
| = erata | Lesenciuc Teodor [11.Apr.10 19:19] |
| "tratat gen Creanga" dupa propria-mi exprimare inseamna orice text capabil sa trezeasca in mine sentimentul similar creat anterior de ilustrul autor. e vorba de (caldura, naturalete, relaxare si pur si simplu sinceritate) modul in care seamana ca mod de transmitere a mesajului, multumesc, asta doar sa nu fiu gresit inteles (cum se mai intampla). | |
| = Dând...primești | Nicolae Diaconescu [11.Apr.10 20:38] |
| Deși textul curge am avut senzația(percepția în calitate de consumator al prozei) că în unele secvențe, sinceritatea autorului nu e totală. "aia i-a cerut o noapte de dragoste ". Chiar dacă i-a "cerut-o" solicitarea n-are motivație, nu îmi pare credibilă din prezentarea făcută. Sau "nici acum, după atâția ani, nu-mi pot stăpâni lacrimile când mi-l amintesc". "Și-mi vine să plâng în hohote" (la timpul prezent) nu se justifică în contextul prozei. Cred că ar fi mai bine ca personajul care îl aprecia (iubea) atât de mult pe profesorul de matematică să fie o ea în loc de un el, etc. Sper să nu te necăjească părerea mea, a unui fost profesor de matematică...doar în particular. | |
| = Răspunsuri | Florentina-Loredana Dănilă [11.Apr.10 21:14] |
| Teo, nu ești greșit înțeles, am priceput acum cum stau lucrurile și îți mulțumesc pentru lămuriri. Nicolae, mulțumesc pentru opinia sinceră, nu are cum să mă deranjeze. Dimpotrivă, voi cugeta asupra celor ce mi le-ai semnalat. Am fost tentată să „justific” cererea profesoarei de bilologie, printr-un paragraf pus în paranteză, dar la verificarea finală a textului, am șters-o, tot în ideea că era de umplutură. Nu transmitea niciun mesaj. De fapt, acel pasaj l-am introdus pentru a mă putea lega de el, la explicația cu șerpii. Cât privește părerea că proesorul ar fi trebuit să fie mai degrabă iubit de o ea, nu sunt de acord (din punctul meu de vedere). Fiind o ea, ar fi părut o banală îndrăgosteală a unei moace de eleve de profesorul ei (așa cum se mai întâmplă, sau se întâmplă destul de des). Am vrut să transmit sentimentul iubirii nealterat de alte conotații (în iubirea unei fete/ femei și un bărbat poate apărea și latura firească a iubirii aceleia speciale dintre două persoane de sex opus). Nu știu dacă am fost prea clară, dar sunt convinsă că se înțșelege ce-am vrut să spun. Mulțumesc pentru opinii! | |