| = Dragoș Vișan | Ottilia Ardeleanu [06.Apr.10 22:26] |
| o poezie în alertă. iubirea la atac. iuțeală, acțiune împletite cu sensibilitate: "tu ești pletele ești pădurea ești toporașii". finalul sună a liniștire, adică... stai, de ce te agiți, nu vezi că teee iubesc? (nu-mi sună bine acel "tu-ți" de la început :)! ). Ottilia Ardeleanu | |
| = Ottiliei | Dragoș Vișan [07.Apr.10 14:37] |
| Tocmai corectai primul vers "tu-ți deschizi rănile", eliminând acel dativ posesiv, ce era, desigur, cam nepotrivit! Ai surprins foarte bine, Ottilia, esența! Mulțumesc pentru acest comentariu și pentru finețea observației tale. | |
| = tu știi să deschizi rănile cu ochii mari tăioși | Ana Gabriel-Laurențiu [12.Apr.10 15:12] |
| prima strofa mi se pare dura, prezinta iubita ca pe un chirurg al dragostei. a doa strofa m-a surprins prin delicatetea versurilor de inceput ,,tu ești pletele ești pădurea ești toporașii ochilor mari sclipind în rouă ești brațele pe coapse-albastre ce-mi tremură de te-ntâlnești" dupa care poezia se continua cu acelasi ritm alert. frumoasa impletire de sentimente, GABI | |