| = . | nica mădălina [28.Mar.10 14:49] |
| și poezie, și poem, în doar treu strofe. prea mult. prea explicit. și prea departe, pe fond, de vreo ars poetoca, încât să se justifice acele două cuvinte atât de apropiate într-un spațiu atât de strâmt. plus clișeul declarării ilegale. | |
| = vom vedea | cezara răducu [28.Mar.10 15:14] |
| ce putem să declarăm legal din acest poem. | |
| = . | nica mădălina [28.Mar.10 15:16] |
| nu este vorba de legalitate, ci de faptul că e dezlânat și găurit, la nivel de fel de a fi spus. uite, versurile doi și trei din strofa doi pot fi început pentru ceva. sunt ferme, au idee, au imagine, nu au sirop, nu au balast, nu se învârt în jurul cozii, nici al subtitlului. | |
| = dacă așa ai hotărât | cezara răducu [28.Mar.10 15:31] |
| că e dezlânat și găurit,rămâne așa.și respect asta.poate fi și adevărat.cine știe unde e limita dinspre sugestie și spusul pe șleau?!despre legalitatea actului poetic al fiecăruia nu mă pronunț.citesc, mă întreb ce filtre mi s-au deschis și merg mai departe. despre subtitlu, nu am înțeles niciodată, repet, niciodată de ce se tem oamenii în poezie de niște cuvinte simple. fără a fi vreo ars poetica, fără prea multe ocolișuri.sincer, uneori mi se pare o falsă pudoare.nu fac referire în cazul de față. mulțumesc mădălina, ești un cititor obiectiv. | |
| = . | nica mădălina [28.Mar.10 15:34] |
| eu am încercat să argumentez ceva. o părere subiectivă, ca oricare. mă bucură însă că putem fi de acord că nu suntem de acord. ce spuneam era asta: e un text prea scurt pentru repetarea iubirii și a poeziei prin fix aceste cuvinte. or, asta e una și a spune pe șleau e alta. a spune pe șleau o dată într-o mână de cuvinte e suficient. a insista (și asta spuneam că face textul) e redundanță. | |
| = și eu | cezara răducu [28.Mar.10 15:40] |
| mă bucur.și încerc să citesc cu ochii lectorului.mai încerc ceva finisări. mulțumesc de revenire. | |
| = Ingenuozitate a limbajului | Dragoș Vișan [28.Mar.10 16:27] |
| Remarc ingenuozitatea verbului a hăihui. Apare abrupt, însă foarte îndrăzneț. La începutul strofei a doua nu se potrivește conjuncția adversativă "dar". Ploaia din titlu poate semnifica, metaforic, și durerea, despre care afirmi că o ștergi de peste ziua grea ori de pe obrajii iubitului. Sunt gesturi concrete, autentice. O leacă deranjează "ordinea" din ultimul vers, contrastând evident cu îndemnul cu acel anterior hai-hui (hăihuind, ce-mi place nespus de mult. | |
| = O, ce mai ploi! | Călin Sămărghițan [28.Mar.10 18:11] |
| E o poezie clădită pe o pânză freatică de aleasă sensibilitate, cu o mare forță de abstractizare, în care orizontul liric se deschide cu fiecare vers. Nu poate fi la îndemâna oricui să discearnă între perechile semantice, poate mai greu de observat, căci se întind în câteva cazuri de-a lungul unui vers întreg (cum e cazul versurilor 3/4). Aceste perechi sunt uneori aproape antagonice: ”șterg înțepături” sau ”solemne și calde” (inedit aspect al ploii), ori chiar ”poezie/ tăcere”, ori, poate, ”lume/ copii” și culminează cu o de înțeles pereche, poezie/iubire, care evită, prin expresivitatea alcătuirii întregului, tocmai banalitatea ochiului căzut în eroare. ”Lichefiați/ deasupra primăverii” (poate exemplul desăvârșit al abstractizării de care spuneam la început), atât ca topos liric dar și ca viziune imagistică este o reușită deplină și delimitează un limpede plan semantic, e o expresie care pentru un cititor lucid este ușor asimilabilă poeziei Cezarei, mai ales de factură ultimă. Nu aș spune nicicum că e un ”poem”. Poemul, cum bine se știe, este o specie a poeziei epice, de întindere mare, de obicei cu caracter eroic, istoric, mitologic. Deci NU se poate aplica în cazul textului de față. A afirma că textul de față ar fi un poem denotă lipsă de discernământ în clasificarea unui text literar. Să nu uităm că poezia nu ”este” sau ”nu este”, ci ”o vezi” sau ”nu o vezi”. Frumusețea e pe retină, nu pe obiectul privit. În sinapse și nu pe afișul de pe stâlp. Poate ar merge chiar fără subtitlu, singura sintagmă care coboară poezia într-un prea accentuat personalism, per ansamblu ea ridicându-se la o înaltă ținută universal-generală, ceea ce e benefic pentru o poezie. În ultimele două versuri înregistrez și o anumită notă ușor cinică, dar asta se prea poate să fie tot datorită ochiului meu și nu intenției auctoriale. Dragoș Vișan are un bun ochi critic, a dovedit-o în nenumărate rânduri, și nu pot decât să subscriu aprecierii domniei sale despre "ingeniozitatea limbajului". | |
| = hăihui | Maria-Gabriela Dobrescu [28.Mar.10 18:45] |
| rara, uneori lucrurile sunt deja întâmplate, nouă nu ne rămâne decât să le spunem pe nume. așa simplu, poate că e mai bine, decât să rămână nespuse. și, da, "lângă poezie trebuie să taci" și să-ți lași sinapsele să joace de sensuri. dintr-o ploaie, maria | |
| = poetii si ploaia | cezara răducu [28.Mar.10 21:57] |
| calin:multumesc pentru comentariul tau care a trecut peste cuvinte ca o ploaie solemna si calda.mai multe cuvinte nu spun.daca s-a vazut ploaia in ceea ce am spus, atunci ma bucur.ma voi gindi si la subtitlu. la accentul sau prea personal. dragos, multumesc pentru obiectivitate.intr-adevar, nu fac mute modificari peste ceea ce scriu.insa, nu toate ploile sunt la fel. incerc un refresh. maria,poate e bine sa se taca linga un poet atunci cind ploua.eu mai stiu... cu drag voua, rara | |