| = Vasile Munteanu | Ottilia Ardeleanu [22.Mar.10 23:07] |
| "sunt un Iisus de oase de carne și de piele cu brațele întinse sfidez cerul imit – avid de trăsnet – un catarg" - o imagine specială îmi inspiră aceste versuri. Temă mitologică adaptată la cotidian, ritmat, subtil. "cândva descopeream Drumul mătăsii", Ottilia Ardeleanu | |
| = "încă mai plouă-n mine ca-ntr-un intrând de mare" | Alexandru Gheție [23.Mar.10 09:52] |
| sunt mulți termeni care ne duc cu gândul la "o dușcă", e "terasa" din titlu, "vie vița", paharul, setea, vinul, găleata... La fel apar o serie de comparații reușite, asemeni celei cu un iisus sfidând cerul. Este aici probabil un lirism ce curge dintr-un pahar scos tocmai din adâncul mării negre, de acolo de unde se așteaptă vița de vie să se dilate ca peștii, este un efect al sufletului-vin și al trupului-găleată acest vis de toamnă (acum se coc strugurii, nu?), această terasă cu Minobalaur... Mi-a plăcut modul în care se conturează stările de aici, la fel imaginile, vraja, visul... Cu plăcerea lecturii, numai bine, alex | |
| = O, tempora... | marian vasile [23.Mar.10 14:18] |
E o Stare în această poezie care cu greu te mai păstrează acasă. Nu mai ai stare după ce citești aste versuri, îți vine să pleci („pleacă domnule!”), dar realizezi că nu ai unde. Niciundele. Lipsa. Golul. 2-0. Stăm oaspeți ai propriilor noastre oase și mușchi și piele și ce mai spune Minobalaurul pe acolo. Cu (b)mine, M.A | |
| = semn... | Petruț Pârvescu [31.Mar.10 10:03] |
| *** n.b. tema labirintului. un labirint suspendat insa, asumat de un destin implacabil, tragic, alegoric chiar. felicitari! retin, ca deosebit>încă mai plouă-n mine ca-ntr-un intrând de mare cumplit stânca vuiește când valuri se retrag sunt un Iisus de oase de carne și de piele cu brațele întinse sfidez cerul imit – avid de trăsnet – un catarg | |