| = Batracianul de după miaz-noapte | Aurel Sibiceanu [22.Mar.10 02:43] |
| LIM LIM și iar LIM... Tovarășa... Cine mai știe conținutul acestui cuvânt? Aproape că trebuiesc note de subsol... Și tu spui că au înțeles pentru cei mici... Bine, m-am făcut mic, văd broasca, sunt chiar eu broasca... Când m-am mai mărit, proful de desen îmi vorbea despre "Lecția de anatomie", despre clar-obscurul lui Rembrandt.. Cum și clar și obscur? Acum știu cum este... ...mai mult obscur, sau mai mult clar... Dumnezeu știe cum mai este... | |
| = "o uram pe mama cum uram mătrăguna" | Alexandru Gheție [22.Mar.10 13:05] |
| ultima strofă este tare reușită... O trecere de la firesc, natural la poalele imaginației creatoare a copilului/adultului. E interesant și jocul de-a sentimentele, jocul de-a v-ați ascunselea cu sentimentele. Umblătoarele... Piciorușe mânuțe, da, mi-a plăcut numai bine, alex | |
| = Aurel Sibiceanu, Alexandru Gheție, | Liviu-Ioan Muresan [22.Mar.10 18:11] |
| domnilor, vă mulțumesc pentru trecere și cuvinte. Poeziile acestea le scriu mai mult rațional, mai puțin sentimental. Încerc să ating cît mai multe laturi ale cunoașterii și înțelegerii. Chiar și neînțelegerea. E important că pentru unii tovarășa înseamnă ceva. Tocmai de aici jocul adult/copil. Buna înțelegere îmi dă sentimentul utilității. Vă mai aștept pe aici. LIM. | |
| = pentru cei mici care am vrea sa mai fim? | ciutura carmen luminita [22.Mar.10 19:05] |
| de ceva timp mă/ne tot trimiți în copilărie și eu, una, uit să mă întorc, îmi rămâne sufletul ba agățat în colb de uliță, ba holbîndu-se la o broască disecată....îmi place această perioadă creativă a ta, dragul meu LIM, și îți mulțumesc pentru atmosfera reînviată,L | |
| = LIM | Ottilia Ardeleanu [22.Mar.10 19:25] |
| Da, e-adevărat, lucrurile mărunte au înțeles pentru cei mici. Ei au un spirit de observație foarte dezvoltat, doar adulții au impresia că ei se joacă. Apoi, detaliile acestea nasc trăiri și interpretări în mintea și sufletul copilului. Nasc… sentimente. Asta consider eu că este ideea poemului, dezvoltată pe multiple planuri. Dar acesta nu este decât stilul poetului Liviu-Ioan Mureșan. “ascundeam de mama numai de mama chestii mărunte cum ar fi sentimentele”; “și mama ascundea de mine sentimentele le găseam mototolite prin găleata de gunoi” – asta chiar spune că … nu ești deloc sentimental, nu-i așa?! Ottilia Ardeleanu | |
| = broaste peste broaste - dar ele nu stie | Anni- Lorei Mainka [22.Mar.10 20:25] |
| mai e cineva obsedat de disectia broastei - mare bucurie - eu nu am putut-o descrie nici galeata cu picioruse eh, ar mai fi multe tovarasa!!!! eu mai stiu, eu am si fost tovarasa , dar mi-a trecut un text incisiv, cu prea mult continut - pentru un public care are nevoie de forme stralucitoare - iar broastele nu stralucesc ! glumeam, mi-a placut tare mult | |
| + o săritură decisivă | Monica Manolachi [23.Mar.10 14:44] |
| Liviu, îmi place aici jocul secund, anunțat încă din titlu. Broaștele au magia lor, așa mici cum sunt. Când le auzim orăcăind pe lac, ne place, dar nu știm de ce orăcăie ele acolo. Pe urmă, ele știu mai bine decât alte vietăți ce înseamnă o săritură. Partea cu disecția și strofa din final arată că este vorba despre o săritură decisivă, iar zâmbetul acela este unul grav. Am mai observat tensiunea condusă foarte bine prin juxtapuneri de situații. Există în limba română o expresie, pe care n-o găsesc în dicționar, dar pe care am auzit-o în jur, anume “a (nu) fi / a nu ajunge (nici) la piciorul broaștei”. Probabil a fost cultivată în epoca de tranziție, nu știu. Mi se pare relevantă pentru modul cum se raportează textul tău la expresia asta. Ideea piciorului broaștei ca standard este aici cu totul spulberată, printr-un dramatism bine dozat. O nelămurire. În strofa a treia, nu mi-e clar ce rol are mătrăguna și de ce zice tovarășa că nu e rău. Simt nevoia unei reformulări. Deși am lipsit de la ora cu disecția, am avut parte în copilărie de mai multe broscuțe intrate în casă la țară și, când mă trezeam dimineața și voiam să mă duc la baie, du-te dacă mai poți. Până îmi luam inima în dinți. Până mi-am dat seama cum stă treaba cu broscuțele și m-am împrietenit cu ele. | |
| = poezie a maturizării | Danila Mihai-Alexandru [23.Mar.10 15:46] |
| Secretele există pentru că alții vor să le aflăm,altfel s-ar putea uita .o consider poezie a maturizării . Mini neviitori copii ,broscuțele disecate ale "tovarășei" sunt etape ale dezvoltării umane.în cazul dumneavoastră este evidenta cerebralitatea excesivă și dorința de mușamalizare a sentimentelor puternice. "știam că mamele aruncă la gunoi copii"-oare teamă. | |
| = Mama | Petrica Viorica [23.Mar.10 21:08] |
| "Lucrurile mărunte au înțeles pentru cei mici" cei mari cu experiența vieții le complică de cele mai multe ori. Amintirile legate de părinți, de bunici ne fac sufletul să vibreze la intensitate maximă, de aici o sursă inepuizabilă în creație. Ce bine ar fi dacă sentimentele ar fi lucruri mărunte, din fericire nu sunt. Oricât de bine ni s-ar părea noua că le-am ascuns, că le ascundem chiar la anii maturității, mama va ști întotdeauna să le găsească, să le analizeze, să le descifreze. O lecție de anatomie nu strică niciodată și vom zâmbi și noi "la trecerea prafului de inimă" | |
| = 6 răspunsuri pentru 6 comentatori | Liviu-Ioan Muresan [24.Mar.10 18:48] |
| Lumiere, mulțumesc de comentariul binevoitor. Încerc să mă țin prin această zonă :) Ottilia, poate e un stil al meu, doresc să îl păstrez. Profunzimea receptării mă încîntă. Anni-Lorei, da doream o evocare, cred că se suprapune bine pe actualul spirit al poporului. Monica Manolachi, mătrăguna aceea dorea să amărească puțin, pînă spre normalul acelor vremuri. Vă mulțumesc pentru evidențiere și atenția acordată. O bună înțelegere ce îmi dă încredere. Mihai, poate fi și teamă acolo, și observație simplă. Un semn bun de întrebare. Viorica, doamnă dragă, prezența dumneavoastră mă încîntă de fiecare dată. Nu vă sfiiți a trece pe aici. Nu sînt un mofturos:) Știu că aveți gusturi rafinate. LIM. | |
| = un poem bun | Raul Ionut Coldea [24.Mar.10 19:09] |
| Super-text. Îmi place mult, vin târziu pentru a comenta, deși m-am mai oprit de câteva ori asupra lui. Dureros de adevărate amintirile care vin uneori proaspete și puternice. Remarc luciditatea cu care e scris poemul. Îmi place mai ales sarcasmul din ultima strofă. Felicitări, un poem bun. Raul C. | |
| = Raul, | Liviu-Ioan Muresan [24.Mar.10 19:44] |
| mulțumesc, exaltarea din finalul comentariului îmi face plăcere. Dovadă a realismului înțelegerii. LIM. | |