| = On ”Clișeu 16” | liviu ofileanu [21.Mar.10 08:39] |
| Cu fiecare text al Ottiliei Ardeleanu descopăr o anumită tematică înconjurată ca un nucleu de învelișuri protectoare - cuvintele care transportă sensul. Și, încet/încet iese la suprafață câte ceva din ”enigma Otiliei”, anume vocația dialogului cu elementele primare - dragostea, viața, moartea și trecerea timpului, mai nou un motiv ”original” precum repartizarea afectivității pe eșantioane de timp, dar și nuanțele realului imediat, ascuns între lucruri și pe care ochiul atent al autoarei îl ”deșurubează”: ”Sângele ei nu pare de viperă. Este alb strălucitor, un alb nevinovat, inocent. Ce să mai... imaculat. Așa cum știi că este dalbul. V-ați fi gândit vreodată că și zăpeziul poate fi urât, rău și criminal?” Mai descopăr în acest text miza pe căutarea afectivității, a modurilor în care afectivitatea se livrează între oameni, și de aici avem un ”ochi al soacrei” dar și unul de femeie împlinită care știe ce observă și cum ar trebuie să se petreacă anumite lucruri, anume un domeniu al sensibilității care nu are în ce să se oglindească. Și, paradoxal, poate că este bine că este așa, altfel autoarea ne-ar lipsi de aceste pagini scrise bine. Cu plăcerea lecturii, liviu | |
| = "Stradă decadentă. Eu mă crispez" | Alexandru Gheție [21.Mar.10 14:26] |
| oglinda oglinjoara, care-i cel mai frumos dintre clisee?????? :) apoi cu siguranta ca asta-i!!! Imaginile sunt mai retinute fata de celelalte clisee, este mult mai multa siguranta, e aici o curgere fireasca, amestecul de realitate si fictiune e bine strunit aici, creatorul trece cu timpul in palma prin tot acest tavalug pupacios si frantuzesc fara sa zambeasca sau sa se incrunte. "Mă dor ochii de parcă tot drumul acesta a fost un film al săruturilor de groază care s-a reluat pe cele două mici ecrane, simultan..." | |
| = Domnilor, | Ottilia Ardeleanu [21.Mar.10 20:38] |
| Liviu, un comentariu care dovedește pricepere și putere de pătrundere în profunzimea textului. mă simt măgulită. mulțumesc din suflet. Alex, ești printre puținii comentatori-poeți care nu omite pe nimeni și care comentează cu simț de răspundere. nu știi cât mă bucur pentru că albă-ca-zăpada e cea mai frumoasă... vă mulțumesc nespus, Ottilia Ardeleanu | |
| = Verde-n față și zăpeziu de franc! | Dragoș Vișan [23.Mar.10 21:53] |
| În sfârșit și cineva prin Mamaia. Vai, credeam că pe site-uri nu o să găsesc pe nimeni apropiat. Sărut mașinile care s-au pupat, și pe cele care s-au tamponat. Culoarea criminală a zăpeziului și descrierile tale ghidușe, la lupă, dar și panoramice mă fac tare curios să te cunosc. Mai ales că suntem la doi pași. | |
| = Dragoș Vișan | Ottilia Ardeleanu [23.Mar.10 22:44] |
| Dragoș, dar știu că ești o figură... M-ai făcut să râd. Ei, da, mă simt bine când știu că cineva îmi este aproape. Tu ești deosebit prin comentariile tale. De texte nu mai vorbesc. Numai că eu sunt mereu în criză de timp și, de regulă, respect niște principii. Așa că onorez pe mai vechii mei preferați, mai întâi (se știu ei care sunt...) Tu ai intrat între preferații mei autori de texte. Voi comenta în funcție de timpul meu fugitiv. Cine știe, poate ne-om întâlni. Știi ceva, ăsta numai comm nu este! Iertare editorilor. Dar... m-ai provocat. Numai bine, Ottilia Ardeleanu | |