| = ... | iarina copuzaru [18.Mar.10 21:18] |
| Un flaut făcut la început din trestie, care dă cuvintelor o muzică tainică. Apoi un condei din trestie gînditoare, cu cerneală verdeînchis și omul din această adăpostire care n-ar exista fără El. Pentru suflarea poemului am reascultat Maria de Mangop… | |
| = omul, trestia creatoare | Adriana Lisandru [18.Mar.10 21:22] |
| "Despre noi se va zice că suntem Bazileii, ce pot face Lumea văzută chiar și în spini. Noi suntem trestia înspre care și vânturile vin, de aproape sau de departe! Noi nici nu suntem fără EL!" acesta este codul pe care l-am folosit...daca nu e cel potrivit, sa ma ierte autorul. | |
| = "Noi nici nu suntem fără El" | Alexandru Gheție [19.Mar.10 13:33] |
| O poezie închisă în sine cum verdele închis în rouă... Mi-au plăcut imaginile, atmosfera stranie cu iz de trecut îndepărtat, omul-trectie care trage vântul în el, suflarea acestui flaut prin buzele adierilor delicate. A, și verdele, normal. Cu plăcerea lecturii, numai bine, alex | |
| = Ai un fel de mistică în vers... | marius nițov [19.Mar.10 15:33] |
| Ai un fel de mistică în vers, am impresia că citesc un psalm aici cu toată trăirea lui peste o simplă cuprindere. Succesiunea imaginilor și sugestia lor duc spre un ton hieratic, iar îmbinarea o faci spre triumful unei idei articulate în registre duhovnicești ("vânturile" au un înțeles de suflu divin) și subînțelese cugetări înțelepte. | |