| = "dor ce doare" | Lupu Svetlana [06.Mar.10 14:58] |
| Foarte frumoasă poezie. M-a emoționat profund. Versul "Cu numele șterse, de lacrimi, de ani, de ploaie și ninsoare," are niște probleme de accent, ar suna mai bine așa Cu nume șterse de suspine, de ani, de ploaie și ninsoare Dar, mă rog, voia Boierului. | |
| = mulțumiri pentru corectare. | viorel gongu [06.Mar.10 17:17] |
| Floricel, mulțumesc de sugestii. Am corectat până și adresa de destinație pe gmail, Mai greșesc și eu pentru că sunt bătân, bolnav și obosit. | |
| = sufletul pereche... | Savu Luoana Maria [10.Mar.10 22:39] |
| Ce frumos , ce binecuvantare v-a dat Dumnezeu sa va intalniti sufletul pereche...putini au aceasta sansa !inseamna ca sunteti un om incercat ,trecut prin multe greutati, dar aveti acest har (pe care-l am si eu) de a simti dragostea cu adevarat si de a face compromisuri pentru binele persoanei iubite! Ma uit in jur si inteleg,ca de fapt oamenii sunt intr-o continua cautare a sufletului pereche, dar datorita pacatului, ori se opresc din capriciu sau egoism la cel gresit, ori din desfrau nu se opresc la nici unul,ori isi gasesc sufletul pereche dar din diferite motive il abandoneaza... Sunt convinsa ca o iubire atat de puternica, precum cea dintre doua suflete pereche, este o cale sigura spre mantuire! Ultima strofa e cea mai frumoasa si inteleg din ea nadejdea ca o sa ramaneti impreuna vesnic,iar in Cer nu numai ca o sa fiti alaturi de Domnul ,de sfinti si de ingeri, ci veti fi unul langa celalat ca recompensa pentru lupta ce a-ti avut-o pe pamant( îmbrățișate, două cruci înlănțuite,Cu nume șterse de suspine, de ani, de ploaie și ninsoare). | |
| = Viorel Gongu, bătrân și copil, spune cuvinte calde pentru Luana Maria | viorel gongu [13.Mar.10 11:33] |
| Doamna, sau donmnisoara Savu Luana Maria, comentariul matale mi se pere sensibil și plin de gingasie, pentru care multumesc, cu drag. M+ai facut să+mi amintesc ceva rime de când aveam 15-16 ani si, poate le vei gasi aici, ca o incercare de "luminare" a negurii din viețile noastreȘ La începutul lumii, Primul Zeu, Glumind, pe oameni, i-a făcut PERECHE Și ca să-i sune dulce , la ureche, Le-a frînt câte+o moneda de un leu. La gât, monede toți purtau pe lanț Dar numai banu+ntreg erea iubire Și drumul, strâmt, prin poarta"fericire" Toți îl plăteau cu neștirbitul șfanț Jumatea mea este de mult pierdută, Topită+n valul verde, de ocean Jumatea mea ciuntită dintr+un ban E poate+ntrun canal pierdută... Poate vei citi, poate nu. Mi+a fost plăcut să+mi amintesc vremurile în care eram îndrăgostit prima oară, cu toată puritatea copilăriei. Viața s+a jucat cu noi, adică EU ȘI EA. După 20 de ani ne+am regăsit și acum suntem împreună"până ce moartea ne va despărți". Suntem mai înțelepți, mai chibzuiți, mai îngăduitori, mai iertători mai gânditori la faptul că, dacă nu am fi fost despărțiți de viață, acum eram divorțați de mult. | |
| = Comoara din sipet | Elisabeta Gîlcescu [21.Mar.10 17:39] |
| Pentru totdeauna... Povestea voastră e unică... Și va rămâne în inimile noastre... O întrebare: sipetul acela, cu noptile umede și albastre, fără cuvinte și fără șoapte, când vorbea numai tăcerea voastră, cui rămâne moștenire? | |