| = peisaj | Victor Țarină [10.Dec.18 14:27] |
| In acest peisaj suprarealist, fără a fi neaparat un delir, poate la urmă nebunul ce aleargă cu poezia de mână, râzând ,am simtit nostalgia clujului din *Epoca de aur*, da, anii 80 și, când se ridicau blocurile si când Angela era ingrozită de Cernobîl. Si interesant ca tot peisajul asta, prin aducerea la lumină a acelor vremuri trecute, prinde culoare. Cu prietenie, Victor | |
| = Victor Țărâna | Djamal Mahmoud [10.Dec.18 14:27] |
| iti multumesc pt semn, ai simtit bine!, dar important e cum transmitem celorlati ceea ce simtim. salutari Clujenilor si Clujului... cu prietenie Djamal | |
| + ritualul golirii | Bogdan Nicolae Groza [27.Feb.10 19:41] |
| Un delir suprarealist, un ritual al golirii de orice incarcatura nervoasa, pentru a te linisti apoi "dupa clatirea ochilor". "animalul" acesta din suflet care devora fiinta si gandul, inima si furia, nu poate fi imblanzit decat in liniste, in acea isihie a inimii. Doar atucni vezi clar si dincolo de senzatii. redai 2 planuri, unul sentimental, imaginea "ei" a Angelei, fire sentimentala, materna, speriata de Cernobal, de radiatiile care se pot emite, si un alt plan cel realist, uneori cinic, al tau, care preferi sa mergi la sectia de radiologie... De ce tocmai la radiologie? Pai unde altundeva se poate vedea sufletul incorsetat intr-un trup ale carei oase se vad in gri, datorita razelor Roentgen? e un fel de exfoliere a sufletului relevat in gri si negru. Poate de aici si multitudinea de senzatii, stari, idei, deliruri etc, in care "cobaii aveau reflexe foarte bune", "în cărțile de religie erau aceași porunci:" iar Angela se minuna de culori noi. Chiar si pasarile simteau nevoia de alte stresini. Fara ele se sufocau, simteau ca sunt inchise intr- ocolivie nevazuta, ca li se pot vedea sufletul cum pulseaza agitat in trupul lor firav si micut. Doar echinoxistii erau vioi in tot acest delir. Incercau sa resusciteze poezia gura la gura. Si cum asta daca nu invocand spiritele lui Bachus, incercand fiecare sa-si cheme muza si poezia totodata apeland la stari bahice care sa le redea imagini suprarealiste, deliruri, idei, efervescenta, entuziasm, vigoare. Asa vad eu aceasta "respiratie gura la gura a echinoxistilor' De aceea, poate unul dintre ei, poate si de dorul unei perpetue Angele, a unei muze patimase, alearga un nebun cu poezia in mana, neinteresat de agitatia di nexterior. el are o agitatie interioara, o mistuire a dorului si a fiintei, un delir al rasului, un ritual al golirii de cele exterioare si al umpledrii de cele interioare, pentru ca viata lui, trairea lui, muza lui, Angela lui, e acea poezie, cu care alearga de mana. Un intreg tablou de o plasticizare ingenios construita, regasesc aici, o imagine suprarealista a ceea ce poate simti un om in "delirul" lui existential. | |
| = animalul | Cristina Sirion [28.Feb.10 00:11] |
| "locul acesta e singurul loc unde îmi revăd animalul în liniște" M-a trimis imediat la Herta Müller si la "Animalul inimii". Desigur, e o coincidenta, o vad insa foarte nefericita. | |
| = Cristina Sirion | Djamal Mahmoud [28.Feb.10 00:33] |
| multumesc pt semn, crede-ma, nu am citit animalul inimii de Herta Muller. | |
| = Bogdan Nicolae Groza | Djamal Mahmoud [28.Feb.10 13:16] |
| iti multumesc de citire si pt apreciere, distinctia acestui poem este destul de semnicativa pt mine, probabil previsteste o anumita schimbare de stil, oricum e necesar sa experimentam mereu pt a nu ne plafona si ca sa nu fim invinsi de poezie. cu respect si ganduri bune Djamal | |