| = "ei bine sunt genul acela de om" | Alexandru Gheție [28.Feb.10 10:39] |
| "când plec nu las cheia sub preș" - e aici, in poezia asta, o negasire de radacini, se creeaza o stare de instrainare, de pasasire... Nimic nu apartine fiintei, totul e o ingramadire de lucruri care zac intr-o asteptare inutila, atata timp cat se exerseaza un zambet pentru "cel care/îmi va trage fermoarul/ peste pleoape", pentru necunoscut, mister, moarte. numai bine, alex | |
| = Cheia poeziei e acel "încă" | Grig Salvan [28.Feb.10 18:57] |
| "nu am plecat încă"! cred că e o cheie optimistă și nu una pesimistă după cum insinuează Alexandru, chiar dacă tonul poemului e unul ușor melancolic. Trebuie să învățăm valoarea lui "Încă". Atîta timp cît încă avem "uși de deschis" și ne mișcăm printre lucruri mișcîndu-le chiar dacă nu le simțim cu adevărat ca făcînd parte din ființa noastră, încă e bine."Atîta timp cît văd lumina" cum suna titlul unui cântec rock din anii 70, încă nu-i nimic pierdut! mă bucur mult că m-ai descoperit și te-am descoperit printr-o întîmplare benefică și imi permit să-ți urez din inimă "La mulți ani!" de ziua ta și tot ce-ți dorești tu la început de viață și de carieră să ți se împlinească. Cu drag, Grig | |
| = Alexandru Ghetie, Grig Salvan | Anca Zubascu [28.Feb.10 22:32] |
| Domnilor vă mulțumesc pentru trecere și pentru semnele generoase. Mă bucur să ne întâlnim pe pagina mea pentru prima dată dacă memoria nu mă înșeală... Mă bucur, de asemenea, că textul v-a vorbit, că v-a transmis. Mulțumesc pentru urări. O seară bună, AZ | |