| = Visul și marea | Călin Sămărghițan [26.Feb.10 03:54] |
| Un fel de cină de taină, pesemne. Ciudățică schimbare de grafie pe parcurs, dar nici valurile mării nu-s regulate chiar dacă-și păstrează cadența. Alegoric pe alocuri, alteori doar contemplativ, textul curge cu stăruința unor maree sub atracția Lunii și a Soarelui, care aici se numesc visul și marea. Avatarurile acestora trec succesiv prin mai multe forme, o spirală retorică închizându-se pe final într-o scoică pierdută. Scoica, în onirologie, conferă prezența principiului feminin. Să fie aceasta cheia? | |
| = ușă dublă | Ioan-Mircea Popovici [26.Feb.10 04:10] |
| o cheie ar fi cărarea pierdută. fiind mai multe uși, ca-n strigarea: ușile, ușile, cu înțelepciune să luăm aminte! așa și la mine, unde apare o ușă dublă cu mai multe chei. | |
| = flacăra albastră | Elia David [27.Feb.10 09:33] |
| O poezie in poezie... asta mi se pare frumos... as asocia textul acesta cu o floare, care se deschide, petala cu petala, spre aceleasi tainice inaltimi... Atata doar, ca trebuie sa intelegi limbajul florilor, ca sa nu te lasi, ca in unele povesti, ametit de culoare sau de parfum... | |
| = alt deal și-o vale | Ioan-Mircea Popovici [27.Feb.10 12:31] |
| ție îți răspund în versul rătăcit prin Infinit unde floarea de cicoare e-n albastru nesfârșit ca o mare fără valuri fără vânt și fără hulă ca un cântec de culoare cu lăuta arsă-humă e o doină chiar din titlu unde am schimbat un deal cu un vis ce lasă țărmul ca să-l prindă pe Dedal să nu-și frângă zbor de valu-i ymposibil de atins și cărările pierdute să le prindă-n necuprins și-ar mai fi dar vine-o bilă pe un plan complex și fin dintr-un punct de invizibil de pe dealul cu pelin chiar acum marea amiază ................. .................. ................. ................. ................ las nescris un portativ | |
| = Dacă am reușit să o recuperez din zid? | George Pașa [27.Feb.10 12:32] |
| Desigur, este nevoie, uneori, și de tonuri mai discrete, fiindcă aparenta absență a muzicii din final este bine suplinită de ritmul interior și de rima din emistihurile ultimului vers. Primele două versuri au sugestii multiple. Pot trimite și la taina împărtășaniei, și la madlena lui Proust. Mi se pare inspirată și imaginea celor trei punți: cea a gândului, care trece Pragul Preaînalt și cele care leagă parcă nesfârșirea abisului de cea a spațiului familiar. Da, cred și eu că totul vine cumva dintr-un labirint, unde strălucirile pe unii îi mint, un Tezeu e înarmat cu floarea de hyacint, iar minotaurul pare un afiș obținut printr-un simplu print. Adică e, dincolo de dor, de mit, ceva de iubit-suferit. Interesantă este și aducerea fetiței cu chibrituri pe Plaja cu suflet. Da, o ușă în suflet, alta în poveste, o alta in prezent, alta în uitare etc. Novalis și-a imaginat cândva floarea aceea și mă întreb dacă nu cumva este aceeași. Au visat-o mai mulți, mă tem însă că este floarea uitării, fiindcă, după ce o visezi, totul se duce în celălalt plan, până la o nouă regăsire. Poate că polifonia va fi recuperată când va fi găsită "scoica pierdută". Se vor aduna în acele ritmuri și elocvența mutului, și auzul fin al surdului, și vederea colorată a orbului. | |
| = Bila de pe scara dilemei | Maria Gheorghe [27.Feb.10 20:51] |
| Sigur, mi-a plăcut seara de post cu care ați început poezia. Poezia Dumneavoastră are, în primul rând, stare, și-n al doilea rând, multe chei de interpretare, nu puțin... în joc multiplu, între muzical, simbolistic, științific-abstract și filozofal. Nu intru în poetică, și nici nu-mi permit o poietică, deși, de când v-am cunoscut, am avut astfel de ispite. Ne-am cunoscut, Domnule (P), la rubrica Dilemele Dilemei. La chestionarul lui Proust, eu am venit cu varianta "chestionarul lui B. Pivot". Mare mi-a fost mirarea că, din cele 77 de mesaje de răspuns, singurul rămas neșters și la care-am răspuns, erați Dumneavoastră, cel care mărturiseați că sunteți în Mamaia, în căutarea Papagalului lui Alexis. Răspunsurile mi le-ați dat cu pixul roșu, primit de la exotica Giu Li(e), eu... cu pixul albastru. Va reamintesc chestionarul, rugându-vă să mă iertați că vă pun memoria la încercare, cerându-vă să-mi spuneți ce raspunsuri ați dat. 1. Cuvîntul dvs. preferat(?) 2. Cuvîntul pe care-l detești cel mai mult(?) 3. "Drogul" dvs. preferat(?) 4. Sunetul preferat(?) 5. Sunetul (zgomotul) pe care-l detestați cel mai mult(?) 6. Înjurătura, cuvîntul cel mai grosier, blasfemia, favorite(?) 7. Bărbatul sau femeia pe care i-ați vedea pe un bilet de bancă(?) 8. Ce meserie nu v-ar plăcea să faceți(?) 9. Planta, arborele sau animalul în care ați vrea să vă reîncarnați(?) 10. Dacă Dumnezeu există, ce-ați vrea, după moarte, să-l auziți că vă spune(?) À vous, maintenant! | |
| = dau drumul la bila (povestii) | Ioan-Mircea Popovici [28.Feb.10 07:18] |
| Maria, tu știi mai bine ca mine ce-am răspuns eu în Atunci din Acum ți-aș spune câteva 1. dragoste; 2. minciuna; 3. scrisul... 7. Yourcenar... important este ca bila aceea a lăsat urme pe scară, pe cărarea coborâtoare spre mare a întâlnit atâta lume si atâția copaci. îți las ție bucuria de-a compara răspunsurile mulțumindu-ți că ai făcut școala aceea de vară (culegătoarele de scoci). George, Cel mai important lucru in rostogolirea bilei este punctul de sprijin cu care i-am dat drumul pe scara. Pe unde umbla ea ce intalniri are si altele tin de cheia muzicala si de interpretare. Impresia intrarii in labirint este precum in poezia aceea cu grilajul care se inchide in urma singura sansa ramanandu-ti iesirea prin miracolul lui Alpheu. Azi va iau cu mine spre Ioan Casian. E un labirint acolo la Gurile Dobrogei ca-n gradina casei cu iedera. Pormit: curand dau drumul povestii. Mai e un pic. | |
| = iată și bucuria… | Maria Gheorghe [28.Feb.10 17:33] |
| întreba Domnu' Pivot... așa, ca să-l enerveze pe Domnu’ Proust: (răspunsurile sunt, pe rând: 1, cu pixul roșu al exoticei G(iu Li(e)), într-o dimineață de iulie, răspunsurile nemărginite; 2 – eu eram prin dilema, târziu am răspuns, când înca nu știam ce va urma după 1... și scriam cu "â" din "i"... prefigurând, poate, unitatea imaginara...) 1. Cuvîntul dvs preferat(?) 1.1 – iubire 1.2 – în altă parte (ailleurs) 2. Cuvîntul pe care-l detești cel mai mult(?) 2.1 – ura 2.2 – rezultat 3. "Drogul" dvs. Preferat(?) 3.1 – visul 3.2 – visarea 4. Sunetul preferat(?) 4.1 – rostogolirea de bilă 4.2 – tăcerea lecturii și a scrisului 5. Sunetul (zgomotul) pe care-l detestați cel mai mult(?) 5.1 – scrâșnetul de roți 5.2 – fluieratul 6. Înjurătura, cuvîntul cel mai grosier, blasfemia, favorite(?) 6.1 – sula 6.2 – plimbă ursu’! 7. Bărbatul sau femeia pe care i-ați vedea pe un bilet de bancă(?) 7.1 – Yourcenar 7.2 – Ernest Maftei, la masă, cu o palincă în față (adaug acum: detest biletele bancare) 8. Ce meserie nu v-ar plăcea să faceți(?) 8.1 – pescar (corectat… cu vremea...), ca să pornim de la Punctul 8 de la Timișoara 8.2 – actor (corectat, imediat, cu... florăreasă) 9. Planta, arborele sau animalul în care ați vrea să vă reîncarnați(?) 9.1 – floarea de măslin, floarea de mac sălbatec, floarea de cicoare 9.2 – lalele, liliac, lăcrămioare 10. Daca Dumnezeu există, ce-ați vrea, după moarte, să-l auziți că vă spune(?) 10.1 – Bine că ai venit! 10.2 – bate la poarta vieții, aici nu mai e loc, ai venit prea tîrziu! Ce-a urmat s-a strecurat într-o nemarginire... un pic de amnezie și... multă poezie... "să fie!" | |
| = între acum și atunci | Ioan-Mircea Popovici [28.Feb.10 21:09] |
| dupa cum vezi la intersectia lui acum si atunci este acelasi 7 de care-ti spuneam cand ti-am vorbit despre casa de la numarul 17 de pe stradela vantului sigur chestionarul era o provocare restul e o poveste compusa din intamplari intamplarile tale la sapte fuse orare de intamplarile mele "iar acum când parcă visul se lungea în viața mea am găsit că ușa plajei e în mine nu-i în ea plaja am găsit-o goală pustiită de nimicuri numai ea la piramidă era fata cu chibrituri" | |