| = parere | marian vasile [25.Feb.10 14:06] |
| text bun, puternic cotidian, care parca se citeste prin fumul de tigari al unui crepuscul insorit. place martianului. ceea ce nu place e putin enervanta, la ureche, repetitie din s3 ("o fi")si prea-amanuntimea cu oltchimu' si hascemeu'. in rest, cu mult peste media saitului. cu bine. | |
| = . | Mihai Constantin [25.Feb.10 14:27] |
| dincolo de repetitia asta mantrica & enervanta, divaghezi mult prea mult si nu te poti abtine sa nu metaforizezi sau sa nu bagi cate o comparatie. mai lasa-le dracu de comparatii mi-ar fi placut ca textul sa fie macar ca strofa 2 - aia e ceva mai curata si mai puternica | |
| = re | emilian valeriu pal [25.Feb.10 14:39] |
| Marian Vasile, am incercat sa modific pe ici pe colo. Multumesc de prezenta. Mihai, nu am ce face. Nu sint poet. Nu pot scrie pe dinam. | |
| = . | Mihai Constantin [25.Feb.10 21:12] |
| tocmai, ca tinzi sa poetizezi intr-un mod supefluu si ftzi textul | |
| = despre text. | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| vad un discurs neuniform, suprarealist, plin uneori de comparatii reusite ("mîinile ei/se înalță peste oraș/ca turnul fabricii de lapte" - asta e chiar superba) dar si ceva metafore. ideea cautarii numelui pe google mi se pare poetizata excesiv in literatura de azi (si am cam zis tot pentru ca poemul e sustinut intr-o mare masura de aceasta idee). cred ca acea comparatie cu fabrica de lapte e una din cele mai frumoase chestii pe care le-am citit in ultima vreme. insa, cea mai proasta combinatie in literatura este suprarealismul si autocompatimirea. asta simt eu citind textul tau. si cand citesc astfel de texte am impresia ca-s restantier la un credit ipotecar si-mi vine sa-mi plang de mila, datorita faptului ca imi este inspirat un puternic sentiment de neputinta si nostalgie. ps: "dragoste cu mont blanc-ul" suna nu stiu cum sa zic... tras de par. | |
| = in ansamblu, o poezie buna | Cristina Sirion [26.Feb.10 00:33] |
| In principiu am simtit cam acelasi lucru citind-o, ca si Claudiu. Excelenta metafora din strofa a doua, pur si simplu propulseaza poezia printre favorite. Ultimele doua strofe mi s-au parut ca o detenta, dupa revarsarea de idei de la inceput. Metaforizarea nu ma deranjeaza defel, consider ca e unul din punctele tale tari, si apoi daca nu metaforizezi in poezie, atunci unde. Desigur, e o chestie de gust. | |
| = raspunsuri | emilian valeriu pal [26.Feb.10 08:34] |
| Claudiu in mare parte ai dreptate. Stiam ca ideea asta cu cautarea pe google e atit de uzitate ca mi se strapezesc si mie dintii cind citesc. Dar am marsat pe ea nu din dorinta de noutate, ci exact din dorinta acelei proaste combinatii de care vorbesti in partea finala a comentariului. Ceea ce apreciez cel mai mult e ca interventia ta nu lasa loc de nici o obiectie si e cit se poate de aplicata pe text. Cristina, sint perfect de acord cu tine. Personal, daca nu metaforizez in poezie atunci nu vad rostul. Bine, nu metaforizarea excesiva care e si pacatul meu8 de cele mai multe ori. Pentru mine nu are sens o simpa expunere a unor fapte transrcisa in poezie desi putea foarte bine sa fie si proza. Initial am inceput textul asta ca o proza, apoi am inceput sa ma joc. Si recunosc. Nu e printre cele mai reusite ale mele. Cred ca o sa pastrez strofa a doua pentru un alt text. Insa, mi se confirma, a nu stiua cita oara, un lucru: cel mai bun feedback il au textele mai putin reusite. Va multumesc. | |