Comentariile membrilor:

=  parere	Ecaterina Bargan [20.Feb.10 00:40]
nu e bine scris: intr-o posibilă răsturnare a planurilor si pereții se deschid orizontului nelimitat marius, ceea ce incerci sa pui in legatura cu arta (versul 12-13), agreez, dar sunt cateva exprimari stangace, care scade valoarea textului, chiar si acel preludiu al sarutului lui rodin, din final, deci e minus si ca idee, nu doar formulare.
=  pe scurt	Ecaterina Bargan [20.Feb.10 00:40]
am mai scris un comm, dar nu stiu daca o sa ajunga. ziceam ca agreez versurile 12-13, unde faci legatura autentica cu arta. dar este formulat stangaci in urmatoarele versuri: într-o posibilă răsturnare a planurilor pereții se deschid orizontului nelimitat preludiul sărutului de rodin centrul lumii
=  Katy, mă refer la o posibilă răsturnare a planurilor...	marius nițov [20.Feb.10 08:30]
Katy, mă refer la o posibilă răsturnare a planurilor în legătură cu schimbarea pe care poți s-o faci în viață, vezi cum începe! e un paralelism între schimbarea decorului interior și a vieții (amândouă sub semnul artei), de asta am început cu comparația: La fel ca viața... Pereții semnifică închiderea, limitarea de care trebuie să scăpăm. Mi se pare ciudat să explic o poezie în amănunt.
=  spatii interioare - dincolo de hotarele spatiului	Dana Stefan [20.Feb.10 11:14]
eu inteleg aici un poem despre necesitatea de a ordona spatiul interior. felul cum iti vei construi, aseza si decora inlauntrurile se va rasfrange asupra lumii exterioare, imagine care va deveni suportul, cadrul in care iti vei desfasura apoi viata. din acest unghi al privirii, prioritatile stabilite aici sunt extrem de atent gandite si foarte usor de inteles fiecare metafora: elemente care converg spre centrul de interes al spatiului - iubirea. in centrul " compozitiei" stau femeia si barbatul, stransi legati. ceea ce le decoreaza dragostea sunt toate detaliile care pot fi transpuse din lumea care ne inconjoara, in "obiecte" care decoreaza, care imbogatesc: pictura, muzica si cuvantul, care ne imbraca cu toate detaliile care pot fi traduse prin ele, din natura, prin propria noastra natura.. cat despre pereti, simti perete alb in spate atunci cand ai langa tine pe omul potrivit. atunci, chiar daca viata iti va inchide usile, de cate ori se intampla asta, se va deschide de fiecare data o fereastra. marius a gandit asadar totul cu migala si profunzime. apoi: doar orizontul deschis iti permite rasturnarile de planuri, prin libertatea de miscare pe verticala. cu placerea lecturii, Linea
=  Dana, după ce am citit comentariul tău mi-a revenit culoarea...	marius nițov [20.Feb.10 11:45]
Dana, după ce am citit comentariul tău mi-a revenit culoarea, am făcut o plecăciune și am zis: Doamne, îți mulțumesc că mai sunt din cei ce știu să citească în suflet! și ai înțeles bine, de fapt m-ai încântat cu cele spuse, așa că versurile au ajuns unde trebuie cu mesajul lor: arta și viața se împletesc (nu împleticesc, să fie lămurită exprimarea) în ființa mea. Îți mulțumesc de înseninare!
=  Primul vers	Liviu-Ioan Muresan [21.Feb.10 11:50]
e cel care dă aici un sens profund. Așa este, viața ca o cameră în care ne ducem existența, pe care o putem înfrumuseța. Poemul curge firec, se citește și se înțelege ușor, e reușit. LIM.
=  Marius Nițov	Ottilia Ardeleanu [21.Feb.10 12:58]
Marius, de acord cu tine, în viață trebuie să fii artist, chiar unul mare, ca să fie totul armonios, de o estetică impecabilă și de un interior în care ambientul să fie modelat după suflet și nu invers. Mie mi-a plăcut ca idee, ca aranjament al camerei individului, cu tablouri de o anume semnificație și... restul. Ottilia Ardeleanu
=  Ottilia, prima dragoste mi-a fost pictura...	marius nițov [21.Feb.10 13:18]
Ottilia, prima dragoste mi-a fost pictura și nu o pot uita, tablourile sunt părți din tezaurul ce-l purtăm, după cum și scriitura la fel, ele definesc un anumit mod de a fi într-o lume deseori insensibilă și cu manifestări de prost gust (măcar în locuință să nu ne pătrundă degradarea, inesteticul). într-adevăr, aranjamentul locuinței e bine să pornească din frumusețea noastră interioară ca o dovadă că putem schimba ceva în jur. Mulțam de popas în sufrageria mea!
=  Responsabilizare	Alexandra Alb [27.Feb.10 20:24]
Ceea ce remarc e responsabilizarea in raport cu posibilitatile pe care le avem, cu deciziile pe care le luam, cu largirea propriului nostru orizont - "orice incapere se poate modifica". De atatea ori m-am gandit ca "un tablou pus unde trebuie înseamnă ceva/ e mesajul de întâmpinare", dar "coincidenta" face ca eu am si marea lui Aivazovsky si cerul lui Monet pe peretii camerei mele... insa tu ii ai pe peretii poemului si nu e nevoie de mesaj de intampinare mai cald... oricum, coincidentele ne sensibilizeaza...
=  Alexandra, responsabilitatea de a fi fericit(ă)...	marius nițov [27.Feb.10 20:56]
Alexandra, responsabilitatea de a fi fericit(ă) e cea mai importantă din toate amenajările interioare. Este amprenta noastră pe tabloul vieții și nu spun mai multe... Dacă arta are ecou în sufletul tău, cât timp ai așa ceva pe pereți, înseamnă că nu ți-ai pierdut vremea prin holograma suferinței. Mulțam de empatie!