| = mi-a plăcut | sorina petrescu [19.Feb.10 13:49] |
| Foarte sugestiv ai redat faptul că uneori uităm să ne arătăm dragostea și realizăm acest lucru doar când și celălalt procedează la fel "îți zideai inima pe dinafară", ca și când răceala din sentimente s-a transmis "să nu-ți fie frig mi-ai zis" iar la final ai reușit o apropiere reciprocă de sentimente. | |
| = ce final...! | Raul Ionut Coldea [19.Feb.10 17:57] |
| Wow, ce final! Putere de sugestie mare acolo! Zâmbetul acela este al omului care nu vrea să plece. Sau al celui care își amintește dar pentru care e puțin prea târziu. Felicitări, mai ales pentru final. | |
| = Sorina, Raul, | Adriana Lisandru [19.Feb.10 20:08] |
| multumesc fain de vizita. :) | |
| = ... | iarina copuzaru [19.Feb.10 20:15] |
| Și mie mi-a plăcut. E un poem zidit cu inimi pe dinăuntru. | |
| = & | Marina Nicolaev [19.Feb.10 20:52] |
| E un poem slab, nesemnificativ pentu valoarea ta. Rien ne va plus. Amicalement, | |
| = re: Marina Nicolaev | Adriana Lisandru [19.Feb.10 21:17] |
| "valoarea mea"? :) eu nu prea reusesc sa o cuantific...iar textul nu cred ca merita o pledoarie pro. el e ceea ce este - o stare, un instantaneu. multumesc pentru opinie. | |
| = . | silvia caloianu [19.Feb.10 22:13] |
| sterge totul si lasa doar atat: "apoi ai zâmbit ca atunci când mângâi pe frunte un bolnav incurabil". | |
| = "să nu-ți fie frig" | Maria-Gabriela Dobrescu [19.Feb.10 22:26] |
| Adriana, pe mine m-a atins starea din poemul acesta. de zâmbetul acela avem uneori nevoie. dar câți știu, câți văd sau câți înțeleg. și nu cred că există zid în care să nu putem face o breșă. cu prietenie, maria | |
| = raspunsuri | Adriana Lisandru [20.Feb.10 10:31] |
| Silvia, mi se pare ca, recurgand la varinata sugerata de tine, ar fi totuna cu a oferi cuiva, intr-o cutie de pantofi, doar... un toc. oricat de elegant ar fi el, n-ajunge. dar nu-i nicio drama, pot accepta ideea ca pantofii respectivi nu plac tuturor... Iarina, Maria, ma bcucr sa vad ca gandul a ajuns, cumva, pana la voi. tuturor, multumiri pentru feed-back. | |
| = teorie literara cu potcoava pireduta si cizme | silvia caloianu [20.Feb.10 11:18] |
| pantoful de care zici, e unul in serie, de purtat in picioare, de aia e pantof. un toc de pantof insa, primit intr-o cutie... poate fi pastrat, ca un trofeu, drept amintire: fie ca e un bibelou, ceva bijuteric, de artizanat sau nu. cred ca poate fi o emotie aparte, poate chiar de neuitat. cu alte cuvinte: Marina Nicolaev are dreptate. eu doar am incercat sa salvez ceva din textul de mai sus. | |