| = . | Mihai Constantin [16.Feb.10 22:54] |
| vlad, daca e chiar asa, adica l-ai inregistrat din prima la o inmormantare, pe reportofon, e cel putin bizar. de ce umblati, tu sau altii, cu reportofonul dupa voi pe la inmormantari? dincolo de asta, textul e slab comparativ cu miza sugerata prin titlu, dar poate altfel nu e neaparat un text slab | |
| + ranițele miros a coji de portocale | Marina Nicolaev [17.Feb.10 09:00] |
| Este un text deosebit de sensibil, chiar dacă aparent are alura unui reportaj insolit sau teribilist: "cu baioneta din cel stâng plutonierul a făcut o funie și a răcnit la apelul de seară mâine vom spânzura dezertorul piciorul meu drept e un pat din sanatoriu unde dumnezeu vine câteodată la tratament" (...) Finalul este de neegalat, ieșit din tiparele obișnuite ale metaforelor, nimic din carnea acelui convențional patetic pe care îl știm deja, doar tristețea iremediabilă a soartei, doar deprinderea desprinderii altfel plăsmuită, percepută, într-o lume a dimensiunilor înfrânte: "plutonul de execuție scrâșnește la comandă se iese tiptil din trupuri ca din cutii de cereale și pentru câteva secunde ranițele miros a coji de portocale" Bravo! | |
| = ... | vlad sibechi [17.Feb.10 12:55] |
| am scos faza cu inmormantarea. a ramas numai reportofonul dar nu inteleg, mihai, cum vine treaba cu miza sugerata prin titlu. ideea era ca titlul sa nu sugereze mare lucru si cred ca esti singurul care crede ca sugereaza ceva. de fapt, spunea cineva, daca scopul poetului e de a se face inteles, de ce am mai scrie? pe de alta parte daca titlul nu este purtator de "miza" si poemul e slab la randul lui inseamna ca a iesit ce mi-am propus. ms de trecere , te mai astept. marina, multumesc ptr lectura si ptr "increderea" acordata. te astept pe la mine prin pagina ori de cate ori vei avea ocazia si bunavointa. | |
| = ... | vlad sibechi [17.Feb.10 12:57] |
| si inca ceva: de ce nu as putea umbla cu reportofonul la inmormantari? si ce e aia "ciudat"?. nu am auzit pana acum nici un poet care sa foloseasca acest termen :) | |
| = . | Mihai Constantin [17.Feb.10 13:25] |
| vlad, e ciudat sa umbli cu reportofonul dupa tine oriunde te-ai afla si orice profesia ai avea, mai putin aceea de jurnalist intervievator de ce? pt ca da asa un aer disperat de mic filosof / poetzel, care se mai inregistreaza uneori atunci cand considera ca i-a trecut ceva genial prin cap, ceea ce sucks iar "ciudat" e un cuvant ca oricare altul. poate fi folosit la fel de bine, mai ales ca eu nu sunt "poet", vlad, te rog :) miza despre care spuneam mai inainte a disparut odata cu stergerea a 50% din titlu, si e f bine ca a disparut. a afirma ca ai inregistrat un text pe reportofon in timpul unei inmormantari e compromitator pt tine ca autor, in primul rand pt ca te arunca in gasca aia de versificatori de ocazie, carora le trec muze prin cap cu orice prilej - cum spuneam si la inceputul commului. sau asa se vede din afara si e pacat, pt ca tu scrii mai bine decat ar face-o un astfel de personaj in al 2-lea rand, daca e sa fie asa, atunci stacheta ridicata de orice are de-a face cu mari tragedii ale vietii (razboi, moarte, boli crunte plm) e prea inalta pentru acest text. e ca atunci cand anumite gimnaste in loc sa-si aleaga o saritura de 9, sa o execute aproape perfect si sa ia un 8.80 onorabil, isi aleg una de 10 si isi frang gatul | |
| = "dumnezeu vine câteodată la tratament" | Alexandru Gheție [17.Feb.10 18:52] |
| se creeaza aici o imagine a putregaiului (i-as spune) din launtrul fiintei, o imagine a acelei tristeti care umple trupul de un o stare de rupere dintr-o lume intoarsa, fara niciun tel, fara nicio fața. Aici d-zeu coboara la tratement, "iluzionistul varsă paharul cu apă în joben" ca o toamna care varsa ploaie si... amorteste, putrezeste totul in jur. Aici, doar cateva secunde "ranițele miros a coji de portocale". numai bine, alex | |
| = ce cred | Mihai Robea [01.Mar.10 06:59] |
| ca nu esti constant, dar ai imagini bune si o predispozitie nativa pentru discursul poetic. Primele cinci versuri sunt f bune, poate in loc de "au facut" ai putea sa inlocuiesti cu "au impletit". Totul se termina acolo unde incepi sa vorbesti de Dumnezeu, se simte ca esti influentat..sau eu m-am saturat sa vad cum toti il iau de mana si il duc peste tot, mai bine faci apel la sfinti. Ai putea sa spui: "piciorul meu drept e un pat de sanatoriu"(de ex.) si altceva sa urmeze. Strofa cu "la sedinta....." pana la final este interesanta, chiar daca nu mai are forta primeia, dar ramane in picioare. Personal ma asteptam la ceva mai mult. Ce urmeaza scade si mai mult, e la limita, fara "iluzionistul varsa paharul cu apa in joben".. este aproape de derizoriu. Pentru mine poezia se termina dupa "s-au tras clopotele de dimineata", fiindca ce urmeaza pare umplutura, insignifiant. Ti-am citit si alte poezii. Esti original, ai imagini bune, ca scrii mai bine sau mai rau este mai putin important. Ai mici probleme in a lega. Si ar mai fi ceva. Uneori poezia seamana cu un joc de sah: trebuie sa sacrifici ceva, ma refer la cuvinte, pentru a ramane la cele care au cel mai mare impact. Poate ar trebui sa reflectezi daca e cazul sa renunti la acel "gandindu-se ca", este poezia ta. Mi-am spus parerea fara menajamente, cred ca nu ai nevoie de ele. ps: Finalul este mai edulcorat, cum place doamnelor, dar nu te baza pe asta. | |