| = Ștefan Ciobanu | Ottilia Ardeleanu [14.Feb.10 10:39] |
| Un poem al figurilor de stil, toate extraordinare. Ce bine ar fi dacă am putea spînzura oamenii de inimi, așa, pentru fiecare inimă ar fi un om și invers. Ce frumoasă lună sfărîmată, ce frumoase ar fi mormanele dacă ar putea înlocui luna! Iar cînd se crapă de ziuă, culorile devin atît de anemice, de suave și de mărunte că pot fi absorbite cu un simplu pai! Într-adevăr, “soarele nu este o imensă reclamă luminoasă”, este strălucire… Ottilia Ardeleanu | |
| = "în culisele dimineții" | Alexandru Gheție [14.Feb.10 11:42] |
| din nou un poem al trecerii, al metamorfozelor pe care le duce fiinta ca pe niste cruci de o "culoare albă în formă de porumbel", poate... gasesc aici imagini deosebite, simboluri ale nasterii luminii, dar si ale batranetii, senectutii. de fapt e aici o lumina care tasneste parca tocmai din trupurile trecute, devenite "bătrânii ferestrelor"... apoi e o asteptare de iesire din acest somn intors, o asteptare de dimineti noi, de contemplare a soarelui care nu e doar "o imensă reclamă luminoasă"... numai bine, alex | |
| = raspunsuri intarziate | ștefan ciobanu [14.Feb.10 20:17] |
| : parfenie, multumesc de vizita. totusi, poti fii mai concis? ottilia, titlul explica prea mult, am vazut asta tarziu, dar las asa. cat despre spansurarea oamenilor de inima, eu zic sa facem un referendum. alexandru, trecerea, galoparea timpului, este un subiect care straluceste din orice creatie. va multumesc de trecere | |