| = vasile munteanu-la vache | Nache Mamier Angela [10.Feb.10 14:49] |
| va citez:"iar eu n-am stiut niciodata sa mulg" de data aceasta ma feresc sa produc un "praf verbal": recunoasteti ca suna vulgar ,este totusi vorba de o femeie si nu de o "rumegatoare" ori o fi o metafora si nu îmi dau eu seama,nu ma duce mintea... pacat ca amestecati versuri valabile (à la Prévert)cu idei lipsite de un elementar bun simt ori e vorba de "ani-de-copil" , deci nu putem corecta limbajul unui copil... | |
| = la vache qui rit | Vasile Munteanu [10.Feb.10 14:56] |
| nu, nu aveți dreptate, nu este vorba despre o femeie. (acesta din urmă este un punct). deși, dacă aș accepta algoritmul propus de dv, da, o "vacă de muls" poate fi și o femeie; aveți tendința clară de a considera cuvintele în sensul lor propriu și când este și când nu este cazul; credeți-mă, dacă poezia poate fi, ca în cazul dv, varză, ardei și ce s-o mai găsi prin piață, ea poate fi la fel de bine și lapte; și nu mi s-ar părea vulgar; poate... lăptos. nu credeți? | |
| = vasile munteanu-lapte praf | Nache Mamier Angela [10.Feb.10 18:40] |
| nu stiu cum naiba se face dar vad "qu'on ne parle pas la même langue"! nici eu nu înteleg nimic din "praful(laptele?)dvs.verbal"(în sfarsit un punct comun!) deci tot neconvinsa de aceste explicatii încâlcite | |
| = . | Vasile Munteanu [10.Feb.10 18:50] |
aveți dreptate... (puterea mărturisirii de care dați dovadă mă determină să vă dau dreptate; oricum, nu este o noutate că nu înțelegeți nimic; chiar nu realizați cât de previzibilă și de lipsită de substanță sunteți?) | |
| = vasile munteanu | Nache Mamier Angela [10.Feb.10 19:05] |
| eu nu jignesc ,pot polemica fara a fi grosolana asta este diferenta,probabil avem scolaritati foarte diferite este singura explicatie logica p.s.atentie la titlurile dvs.care nu au nici cap nici coada! sunt sfaturi colegiale si absolut necesare câteodata ,desi nu meritati sa vi se deschida ochii! dar eu fac ca si dvs.munca voluntara! | |
| = . | Vasile Munteanu [10.Feb.10 19:27] |
| mai mult ca sigur că titlurile nu au nici cap, nici coadă; dar asta pentru că citiți de acolo de unde se termină coada; ca să pretindeți că titlul nu concordă cu textul, ar trebui să înțelegeți textul; dar tocmai ați recunoscut mai sus că nu înțelegeți nimic; mă rog, m-am obișnuit ca, al dv, autocontradicția să se substituie exercițiului analitic (mai ales dpdv logic). cât despre ipocrita politețe, pe care o trâmbițați cu nerușinare, cum v-ați aștepta să vi se răspundă când deschideți seria elucubrațiilor cu afirmații de genul: "idei lipsite de un elementar bun simt"? vă sugeream la un text precedent să "rămâneți o doamnă!". și nu mă refeream dpdv social, ci intelectual; sunt convins că ați trudit din greu să dobândiți un astfel de statut; credeți-mă, cu fiecare intervenție (plasată undeva la limita dintre aiuristic și patetic) vă faceți un deserviciu. dacă doriți să faceți muncă voluntară, vă invit să ajutați defavorizați, sinistrați, azile de bătrâni, animale pe cale de dispariție (deși nu cred că... aveți timp); învăț de când mă știu și mai am de învățat (probabil nu voi termina), dar cu siguranță nu aveți nici o șansă să vă numărați printre aceia de la care am ce să învăț (majoritatea decedați); natural aveți o gândire deficitară, iar acest lucru nu poate fi păcălit prin nici o formă de școlarizare. vă recomand să vă vedeți de ale dv. numai bine vă doresc. și să trăiți mult. | |
| = . | Ciocirlie Anamaria [10.Feb.10 20:24] |
| Mie personal poezia ta mi-a deschis cartea copilariei, acel album cu imagini create de tine. Sincer, nu gasesc vulgarul in poezie(ori pentru ca sunt o neinitiata, ori pentru ca vad cu alti ochi ceea ce ai adus aici), asa ca o sa sumarizez cateva trairi aduse de condeiul tau. Deseori ma plimb pe strada seara/noaptea si “luna juri că-i balonul de aur”, si stam si ma gandeam ca baietii intotdeauna vor avea ca punct de plecare acea minge de fotbal, acel teren pe care isi juleau coatele, isi rupeau barbiile, mainile, isi dadeau sufletul ca ultimul samurai, pentru a-si duce destinul la bun sfarsit, acel destin “intre doua porti”(copilaria – maturitatea: “perioada cand voi fi mare”) . Timpul trece ireversibil: “lângă cișmeaua stradală nu e nimeni”, “în fiecare an eram tot mai puțini”, obiceiurile se schimba si privim cu ochi urati si batrani viitorul “cea mai râvnită dintre ele am revăzut-o întâmplător/era vânzătoare la un magazin de piese auto”...din ideal a devenit mediocra, o vedeam atat de sus, eram atat de mici...acum “m-am simțit ușurat”, sunt impacat cu mine, in comparatie cu ei. Insa “iar eu n-am știut niciodată să mulg/ o femeie tipărită pe hârtie lucioasă”- imaginea asta imi aduce in minte poetul, acel om care tinde spre ideal. Care isi creioneaza acea “femeie tipărită pe hârtie lucioasă”, prezinta devotament pentru ea, iubire eterna....dar “n-am știut niciodată să mulg”- e constient ca nu se va putea hrani niciodata din iubire ei, niciodata nu va putea deveni realitate, inlocuita fiind de materia poeziei. Da, intr-adevar, copilaria e un vis, ne hranim din ea. Dupa ce aceasta dispare, personajul ideal al copilariei devine mediocru, poezia fiind substitutul ideal(in cazuri exceptional de rare poezia poate deveni personaj), dar pana atunci bratele-ti vor fi goale, vei trece prin acelasi ciclu de imagini stradale cu maidanezi, cu acei ani de copil. Nu te grabi, opreste-te la fiecare colt de strada, fa-ti drumul cat mai placut. E ultimul. E singurul. P.S. Titlul mi-a placut la nebunie( isi va face dus, iar daca drumul e lung, isi va taia venele poate in cada. Stii ca asteptarea moarte nu are, dar Moartea...are asteptare?) | |
| = . | Vasile Munteanu [10.Feb.10 21:03] |
| mulțumesc, Anamaria, pentru lectură și pentru semnul despre. | |
| = Vasile Munteanu | Ottilia Ardeleanu [10.Feb.10 21:37] |
| Ce poate face poezia! Nu va reuși să ne potolească setea nici cît o cișmea, nici cît tot laptele, cu toate reclamele... E o rîvnă acolo... Nici moartea nu are scăpare! Sorbind și eu din poezie, așa încît să mai aibă și alții spre a-și potoli setea, Ottilia Ardeleanu | |
| = . | Vasile Munteanu [11.Feb.10 08:23] |
| mulțumesc, Ottilia, pentru lectură și pentru semnul despre. | |