| = "De la semeni am învățat că tot ce eu consider a fi un păcat, în cazul lor se c | Elena Ceban [27.Jan.10 08:36] |
| Bună dimineața, domnule Florin. Din acest text observ că aveți o viziune neobișnuită asupra vieții, cu care sînt și, totodată, nu sînt de acord. Pot să încep cu ideea că m-ați intrigat. Promit să vin cu detalii în a doua parte a zilei, din lipsă de timp acum. Cu deosebită curiozitate pentru perspectivele dumneavoastră, | |
| = Revin | Elena Ceban [27.Jan.10 14:09] |
| În primul rînd țin să menționez că atitudinea dumneavoastră față de cuvînt nu îmi este străină. Aici și acum, Vă înțeleg trăirile pe care le-ați înșiruit în acest text, dar nu înțeleg ce anume Vă determină și rămîneți închis în "același spațiu al ratării". De unde atîta indiferență, atîta dependență de propria inutilitate, pentru că am impresia că asta este ceea ce Vă doriți - singurătatea - "o anemie molipsitoare". De asemenea, observ că aveți o manieră neobișnuită de a pune în evidență deosebirea esențială dintre dumneavoastră și oamenii care vă înconjoară, și anume prin aserțiunea : "De la semeni am învățat că tot ce eu consider a fi un păcat, în cazul lor se constituie în virtute". Unii V-ar judeca cugetul, aducîndu-Vă mii de reproșuri, și mă refer aici la viziunea dumneavoastră generală asupra vieții, dar eu percep normal cuvintele dumneavoastră, mai mult de atît, consider un lucru rar să îți asumi curajul de a spune lucrurilor pe nume, fără temeri. Mi-a plăcut această scriere, cu atît mai valoroasă cu cît e mai personală, și o să mai trec, pentru lecturi, pe aici. Cu venerație, Elena C. | |
| = Despre spațiul ratării și păcate ... | florin otrocol [27.Jan.10 16:43] |
| Domnișoară Elena, toți fără excepție aparținem acestui spațiu al ratării. Nu doresc să intru în detaliu spre a vă explica, mă limitez doar la a completa ideea prin faptul că umanitatea are această obârșie, astfel a fost creată și educată. Suntem în aceeași măsură vinovați de propriile ratări cât suntem vinovați de propria creație. Suntem ceea ce suntem prin ceea ce am creat în noi, totul de reduce la acumulare și discernământ. Natura umană este aceeași, înzestrarea diferă. Modalitatea de scriere este probabil una depășită pentru devoratorii de proză și poezie contemporană, dar pentru mine asta nu reprezintă un impediment. Cât despre curajul de a mă exprima astfel vă pot spune doar că nu este vorba de curaj și nici aroganță (ar spune alții) este doar naturalețea trăirilor. Fără a-mi dori să vă supăr, finalul mesajului îmi displace în ideea că nimeni nu merită a fi venerat. În opinia mea, venerarea face parte din catalogul ratărilor. Păcatele nu le putem evită în totalitate, iar tentația de a le încerca ne domnină uneori. Cei care și le înșusesc și nu renunță la ele, credeți-mă, le consideră virtuți și chiar fac caz din asta. Îmi mai permit doar a vă mulțumi pentru lectură, mesaj, trecere și nu în cele din urmă, pentru sinceritate. Reverență, Florin O. | |
| = Precizez doar că... | Elena Ceban [27.Jan.10 16:53] |
| ...finalul mesajului meu l-am luat ca pe un sinonim al respectului pentru ceea ce scrieți, atîta timp cît exista alternative, niciodată idealizare... În rest, Vă dau dreptate în ceea ce spuneți. | |
| = ***8 | Iakab Cornelia Claudia [27.Jan.10 16:58] |
| "Cum să-i fac să înțeleagă că femeile au un destin comun, că sunt într-o continuă căutare, că noi suntem decedați înainte de a le cunoaște, în timpul relației și după ce ne părăsesc!? " de aici acel sentiment al ratarii personale zic si eu, ele par a nu pastra nimic din cei ce prin modul in care se automodeleaza pun amprente pe viata. ele cauta, selecteaza, asimileaza ori nu. si undeva un mare conflict masculin, o conspiratie contra alteia si alteia. nu vad acalmia, dar ma poate ingrijora o anumita ratare. | |
| = Vă dezamăgesc ... | florin otrocol [27.Jan.10 17:26] |
| Domnișoară Elena, am înțeles eu greșit finalul mesajului. Îmi cer scuze pentru aceasta. Mulțumesc. Domnișoară Cornelia, cred că vă dezamăgesc dacă vă spun că nu interacționez aproape deloc cu ideea de conflict, fie el intern sau extern. Îmi permit să le iau pe toate, evenimentele, așa cum sunt. Se aplică aceeași regulă și în cazul semenilor. Deci, nu încerc să schimb nimic pentru că se dovedește ulterior a fi inutil. "ele cauta, selecteaza, asimileaza ori nu.", spuneti d-voastra. Este un adevăr și aici, până la urmă toți ajungem să facem asta, dar este doar o parte a adevărului, sau să-l numim un adevăr relativ. " ... dar ma poate ingrijora o anumita ratare". Sincer partea aceasta nu prea am înțeles-o, dar poate că nu trebuie să înțeleg acum (zâmbesc)... Reverențe, Florin O. | |
| = *** | Iakab Cornelia Claudia [27.Jan.10 17:34] |
| am vrut sa o las asa in coada de peste, sa poti presupune orice, cum vorbesc magicienile si zanele adevarate. o anumita ratare. dar nu ma pot abtine sa nu zic eu continuarea:1. a afla ce e iubirea 2. a te cunoaste 3. a nu spune nu cand intotdeauna e si da, ambele deodata.etc | |
| = Din nefericire ... | florin otrocol [27.Jan.10 17:44] |
| Domnișoară Cornelia, din nefericire nici unul dintre cele trei puncte menționate nu îmi este străin ca trăire. Sunt genul sedus de empiric ... Reverență, Florin O. | |