| = coena cipriani in si bemol major, coda included | noemi kronstadt [20.Jan.10 15:49] |
| vanam prin tarc cu streasina in gene silfide moi, zburdalnice nimfete... si-un veveritz zurliu imi susura-n antene: "renunta, sir, ca toate-s obsolete"... :) | |
| = veli-co-mics veleitar | rechesan gheorghe [22.Jan.10 10:06] |
| vai, recunosc cu rime de-astea seci în buzunar ocheam o crisalidă roz cu silicoane-incluse dar buburuza mov cu rezidență-n insectar: îmi zise:" hai vino, sir...să-ți dau sirop de tuse!" | |
| = existența cu dinții ciufuliți | florian abel [22.Jan.10 12:33] |
| Fiecare se naște cu sindromul barbilian al propriei încifrări, vreun corespondent al codului genetic decodificat generic prin cornul inorogului de serviciu când îl înțeapă în fesa virtuală și scoate țipete personalizate transfigurate poetic conform neconformului. Avem aici un astfel de țipăt al eului neconvențional, care pe mine mă binedispune chiar dacă nu pot dobândi sarea de ipocrizie necesară facerii pe deșteptul și zicerii că am înțeles chiar tot. Dar nu e și asta ceva? să vezi că nu înțelegi și poate ajungi să te întrebi de ce? eu o numeam într-o poezie "înțelepciunea de-a nu ști". Personal, codificarea încirării necunoscutului personal existențial, o ciufuleam mai gnostic, ceva de genul: eram un pic albastru în structură și mă codau infatuate rime să-mi dezoseze de pe osatură slănina ce-ascundea profane crime dar mi-a ieșit zurliu din cap o poamă și înjura albina fecundistă rupându-și coaja și zburlind din coamă într-o dilemă existenți a listă și cum eterul papă întâmplarea m-am scuturat și eu de analiză și-am renunțat a pritoci mirarea sunt accesoriu pentru hipofiză | |
| = nu-i musai | rechesan gheorghe [22.Jan.10 14:27] |
| Abel să ne-nțepe-n bucă vreo licornă Enigel, poa' să fie și-o baionetă la Bayonne Ms de citire da' n-am priceput decît atît "dar mi-a ieșit zurliu din cap o poamă" | |
| = omagii, maestre | radu stefanescu [22.Jan.10 21:34] |
| o fugăream prin lobodă pe nașa, și ea mă gâdila c-un reverenț de câte ori îi scărpinam cireașa. da unu' creț s-a ofticat: "e henț". atunci i-am dat o labă-n antepriză cretinului. a behăit: "remiz!" fugind în pătrunjel cu o marchiză amabilă, scutită de acciz. | |