| = Pe un peron | Dîrzu Andrei-Ovidiu [17.Dec.09 19:19] |
| Imagine bine închegată la început: "Pe un peron uitat de păsări, cu vânt împietrit și lumină leneșă ți-am zărit umbra la început – suavă apoi – neclintită Nici sunetul roților arzânde n-a mișcat-o Îmi cumpăr bilet an de an de la Miazăzi – clipește o singură dată din ochiul ei verde și biletul inscripționat cu litere îmbujorate se ivește în mâna mea dreaptă… curând totul se topește în cadența de fier –" În continuarea poeziei sentimentul devine fragmentat și apar forțările de versificație: "a clipit de două ori și biletul mi-a încălzit palma stângă cu degete tremurânde -" și "Mi-am privit fața tăiată de mirare în geamul prin care încercau să pătrundă copacii cu crengile lor crispate și omizi îmbuibate" Am remarcat, întocmai ca la început: "Numai atunci umbra buzelor ți s-a strâns într-un roșu-aprins luminând copacii albi ca niște mirese" care se interpune însă nu are puterea să refacă versurile lezate. Spor la scris. | |