| = semn... | Petruț Pârvescu [03.Dec.09 11:04] |
| *** am citit cu placere. un text bine lucrat, cu nerv... dar si nostalgie. succes! | |
| = Petruț Pârvescu | Valeria Haș [03.Dec.09 12:02] |
| Îți mulțumesc pentru încurajare - simțeam nevoia! Și eu te citesc, dar n-am îndrăznit să las semn. | |
| = Valeria Haș | Ottilia Ardeleanu [03.Dec.09 16:57] |
| "Cu mânuțele lemn și cu hainele atârnând grele de țurțuri, năvăleau momiți în casă de mirosul cojilor de mandarin și brad" - îmi amintește de anii copilăriei, de iernile de altădată care aveau un farmec ca de poveste; "Poate și pentru că termopanele nu au darul de a împodobi cu flori transparente și înghețate, peisajul de dincolo de ele. În locul lor punem abțibilduri de plastic, sfeșnice chinezești și leduri legate în serie, iar colindele le ascultăm de pe cd-uri. Supermarketul ne coace cozonacii..." - iată ce reliefează viața cea din zilele noastre, mai civilizată dar mai puțin naturală și mai puțin fericită! Textul exprimă într-adevăr un mare regret pentru vremurile de odinioară. La fel întreb și eu: "où sont les neiges d'antan"? Frumos! Ottilia Ardeleanu | |
| = Despre noblețe! | Valeria Haș [03.Dec.09 20:07] |
| Când ai în cutele memoriei refugii calde și luminoase, înseamnă totuși, că viața ți-a făcut daruri, nu-i așa? Sunt tare mulțumită dacă rândurile mele încălzesc și alte suflete. Și încă ceva: îți mulțumesc ptr noblețea de care dai dovadă - nu mi-ai purtat pică ptr comentariul anterior, ușor acidulat! La bună revedere | |