| = danule | ionela chiru [19.Nov.09 10:45] |
| primele patru strofe m-au ținut captiv. subscriu la ceea ce ai spus mai sus"nu poți să scrii făra cadavre în sertar..." oleacă trist poemul tău elianule și așa, cu un aer vag filosofic :) yep, am citit cu fruntea larg deschisă și cu inima strânsă mai trecem pe la tine (cred ca ne regasim toti macar putin in poemul-marioneta) | |
| = revrăjirea lumii | Victor Potra [19.Nov.09 11:07] |
| Îmi place foarte mult prima strofă, creionezi cu mare forță, esențializat, un personaj credibil, numai bun de ucis/ars în strofa a doua. Este aici o portretistică care doar "gâdilă" metaforele, și deși pare la prima vedere un limbaj aproape descriptiv, îmi dă senzația unei stranii combinații între miraj și realitate, respectiv posibilul care se ascunde după colț, pe care îl întrezărim cu coada ochiului fără a-l desluși limpede. Felul cum descrii apoi transfigurarea vieții în poezie devine plin de sens, cel puțin pentru mine, în lumina primei părți. Finalul m-a aruncat un pic "în afară", probabil pentru că acolo e o renaștere care decupează, separă și taie... E însă categoric o revrăjire a lumii marca Dana Banu, una care îmi place mult. Victor | |
| = salut | Dana Banu [19.Nov.09 11:48] |
| și mulțumesc sunteți al naibii de simpatici câteodată (mai ales când vă plac texticulele mele) danul | |
| = Dana Banu | Ottilia Ardeleanu [19.Nov.09 14:22] |
| “noi suntem dintre cei care aprind luna ziua în amiaza mare” , “suntem prizonierii poemului-marionetă. viața e departe de noi. stă ascunsă și rânjește sinistru din spațiile albe ale versurilor scrise de noi trăite de alții.” - cei dedicați scrisului, subjugați unui destin care se naște, de cele mai multe ori, din tristețe, dezamăgiri, accidente, crime… (“femei și bărbați singuratici cu vieți exemplare și triste”) Tu știi să transpui trăirile foarte frumos. Mai trec cu plăcere, Ottilia | |
| = buton | serban georgescu? [19.Nov.09 14:33] |
| acesta este un poem entuziasmant pentru ca reabiliteaza ideea de tristete mai tii minte? din acest, subliniez, din acest punct de vedere vorbeam atunci, demult, despre reabilitarea tristetii pentru ca tristetea, adevarata tristete, cea zugravita aici nu este intunecata ci fosforescenta ca un mucegai din padurea lui Nichita pentru ca reabilitarea tristetii este un pas esential catre discreditarea realitatii care, la randul ei, in fine, face viata respirabila (oarecum) in primul rand entuziasmul porneste din primul vers care reproduce (constient sau inconstient, daca e inconstient cu atat mai entuziasmant) prima idee din Viata lui Plotin, a lui Porphir dar asta era, desigur, si mai de demult citind m-am simtit in acelasi timp barbat si femeie cu plete precum si copil atins de o salbaticie fosforescenta de aici Muppets gata | |
| = dacă | George Asztalos [19.Nov.09 18:37] |
| o citești pe dana Banu pînă la capăt și cu un singur ochi, așa cum o fac eu acum din cauza unui accident de muncă înseamnă că poezia ei inspiră poezie îți dă frisoane și te vindecă de friguri, te iubește și te plesnește de vezi stele...:) nu ne-am văzut demult Eliano și acum cu un singur ochi de "pirat" îți spun cu mîma pe ochiul ăla bun adecă pe corazon că mi-a fost dor. poate veniți doamna mea Dănuță în iarnă la Iași săă ne...Alinăm dorurile.chiar dacă: "noi suntem dintre cei care aprind luna ziua în amiaza mare. noi suntem oameni ai nopții și fiare dezlănțuite ale lunii. țara noastră e dincolo de pământul acesta." cu drag suferind și voios, al vostru george asztalos | |
| = trudă mare cu re-urile astea | Dana Banu [19.Nov.09 19:06] |
| uff, îmi place mai mult să scriu poezele decât răspunsuri personalizate, asta pentru că tare mi-aș dori să spun fiecăruia ceva fain și inteligent dar nu prea îmi iese întotdeauna, adică îmi ies uneori niște politețuri zaharisite de zici că suntem printre prăjiturile mucegaite de la cofetăria furnica din tg-mureș(asztalosul cunoaște...) deci, scrie elianul fiecăruia în parte ca să fie politicos și simpatic așa cum îi e felul Ottilia, văd că te am de cititor nou și fidel, asta mă bucură Șerban, n-am apucat să-ți răspund la mail, iertare, în schimb aici îți răspund, mulțumesc(mai multe oboseala din păcate nu mă lasă să spun) no, am ajuns la asztalos, junele prieten mai bătrân decât mine de la tg-mures, de acasă de la mine adică, păi, dragule, mai repede și sigur ajung la tg-mures decât la iași, om trăi și ne-om revedea, sănătate și ochi buni(kedves barátom, egy jó estét, és jó egészség, vigyázz, na, că ți-am spus-o! sper că am maghiarizat corect :D) încă o dată vă mulțumesc o seară bună dana | |
| = oglinda? | Viorel Rotaru [19.Nov.09 21:17] |
| Sau, poate, o oglinda. O oglinda plimbata printre femei si barbati singuratici, adolescenti cu plete fosforescente, copii si zarzavagii. O oglida care arata fiecaruia un alt crampei de realitate. Care pare iluzie. Doar pare. Paradoxal, uneori oglindirea capata propria viata, iar maestrul iluzionist devine prizonier, marioneta a propriului spectacol. Spectacolul lumii incendiate cu gratie si din a carei cenusa re-naste continuu o noua lume. Uneori salbatica, uneori grotesca. In care e mereu loc de alti singuratici. Nu e niciodata doar cenusa de om. E si cenusa de iluzii. O lectie de poietica in cateva versuri care par scrise de noi si traite de altii. Asta vad eu in oglinda... | |
| = O emblemă a tuturor poeților | Fibisan Veronica [19.Nov.09 23:51] |
| Simt că sunt pe aceeași lungime de undă cu trăirile exprimate în acest text. Ultimele trei versuri mi se par cele mai profunde și chiar triste din acest text. "Spațiile albe ale versurilor" mă duce cu gândul la spațiile albe ale cadranului unui ceas, căci e ne aflăm în afara timpului "viața e deaprte de noi". | |
| = Cheia e înăuntrul sertarului | farcas george stefan [20.Nov.09 05:23] |
| unde ținem cadavrele pentru manipulare ulterioară. De aici și sălbăticia cu care mai călarim vreun cuvânt de colo-ncoace. Spital de suflete e poezia. Și totodată altar de sacrificiu. într-adevăr, puțini sunt cei care pot să agonizeze acest soi de „poem-marionetă”, de aceea se varsă multe lacrimi și mult sânge la altarul mai sus menționat: „femei și bărbați singuratici cu vieți exemplare și triste”. Am postat și un altfel de răspuns: http://www.agonia.ro/index.php/poetry/13915613/Alături_de_o_umbră Felicitări și succes în continuare! jorj | |
| = Viorel, Veronica, George Ștefan | Dana Banu [20.Nov.09 06:52] |
| e multă deschidere față de textul acesta în cuvintele pe care mi le-ați lăsat aici eu, ca autor, nu pot decât să mă bucur că ați citit și ați rezonat vă mulțumesc dana | |
| = da... | ioana matei [20.Nov.09 10:31] |
| "poemul-marionetă" se desfășoară foarte viu în ochii cititorului...aici trăirea e la ea acasă...dar cine *trage sforile*?...oare poetul?...se întreabă tristețea unui zâmbet... | |
| = semn... | Petruț Pârvescu [21.Nov.09 11:10] |
| *** cata dreptate! am citit un poem bun, articulat, text, emotie si mesaj. felicitari! | |
| = mulțumesc | Dana Banu [22.Nov.09 08:21] |
| Ioana și Petruț Pârvescu, vă mulțumesc pentru semnele de lectură lăsate aici dana | |
| = chiar daca noi suntem poemul este de cand eu nu ma nascusem | Xiang Mateescu [22.Nov.09 17:55] |
| Dana, poezia ta impresioneaza prin controlul vocilor, timpurilor verbale si printr-un anumit expresionism retinut care imi place... As mai avea de zis poate si alte lucruri, dar pentru moment imi este greu sa le formulez; trebuie sa mai citesc! Un gand bun, dintr-o camera mica mica si destul de intunecata. ~ Xiang ~ | |
| = xiang, | Dana Banu [22.Nov.09 18:17] |
| să fie cum spui tu în concluzia-rezumat sal | |
| = ... | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| mi se intampla rar dar totusi mi s-a intamplat. am citit, si la sfarsit mi-am zis fix asa: asa si ? cel putin ultima strofa, cu suntem prizonierii poemului-marioneta, imi aduce aminte de telenovela aia cu Gabriela Spanic - Prisionera. | |
| = claudiu, | Dana Banu [24.Nov.09 07:16] |
| mulțumesc pentru lectură salut | |
| = totuși, măi unule, să nu te las nerăspuns | Dana Banu [24.Nov.09 08:19] |
| hai să nu fac pe superioara și să zic dosr ms de pe everest cu țintă spre bărăgan nu îmi ești chiar antipatic și observ că ai avut o noapte agitată, te-au enervat poezelele de pe sait și ai atacat cam tot ce ți s-a părut de atacat eu cred că în textul ăsta e vorba mai degrabă de un neoexpresionism pe linia oarecum apocaliptică a lui mureșan poate părea pt unii o cădere într-un manierism agasant dar telenovea, maestre...totuși...nici chiar așa unule, nu te mai uita măi la telenovele că ajungi să le vezi peste tot, zău așa sănătate și apă cu sare sal | |
| = err | Dana Banu [24.Nov.09 08:20] |
| doar* | |
| = Dana, | Manolescu Gorun [25.Nov.09 18:58] |
| Mi-era dor de poezie. De la un timp am intrat într-o tăcere binefăcătoare în care mai pătrunde, doar din când în când, fumul argintiu al gloanțelor mirifice trase de cei care s-au născut și trăiesc dincolo de Capătul Lumii, înmiresmând-o. Mulțumesc, Dana. | |
| = domnule profesor, | Dana Banu [25.Nov.09 21:13] |
| e o mare bucurie pentru mine să vă știu aici, aproape de mine sunt fericită că nu m-ați uitat și că mă mai citiți încă din textul acesta am ieșit deja privesc în acest moment spre el cu o mare uimire o seară bună, domnule profesor, dana | |
| = semn | Anca Anghel Novac [25.Nov.09 21:40] |
| E bun poemul Dana. Am vrut doar sa-ti spun asta. In rest nu are rost sa comentez pentru ca noi n-am prea fost pe aceeasi lungime de unda si nu vreau sa misc nici o piesa care alcatuieste marioneta acestui poem. | |
| = dana | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| eu nu am spus ca ar fi rau, am spus doar cu ce impresie am ramas. ps: am avut o noapte chiar foarte linistita, nu stiu unde ai vazut tu agitatie. poate persoanele pe care le-am comentat sa fi fost agitate, eu insa am fost si sunt chiar foarte calm. si oricum nu vad ce legatura are chestia asta cu interventia mea aici. | |
| = dă de gândit | Monica Manolachi [25.Nov.09 23:43] |
| Este un poem care începe și se încheie bine, însă partea din mijoc mi se pare că ar mai trebui lucrată. Mi se par cam crude cuvintele alese, pentru că în loc să pună sub semnul întrebării un stereotip de genul “cadavrelor din sertar”, acesta mi se pare doar perpetuat. De asta, citind, m-am întrebat dacă să mă identific sau nu cu acel “noi”, o întrebare încuietoare, din care însă se poate ieși. Altfel spus, unde este salvarea? În marionetă? Mi-a amintit poemul tău despre o povestioară cu doi urși polari care pescuiesc la copcă pe banchiză, acuzându-se reciproc că fiecare produce încălzire globală, ba fiindcă unul și-a săpat copca prea mare, ba fiindcă undița celuilalt este din material sintetic, ba fiindcă unul stă orientat cu fața spre răsărit, ba fiindcă celălalt poartă șapcă albastră. La un moment dat unul spune că poate oamenii sunt de vină, dar celuilalt nu-i vine a crede, nu se poate să le facă oamenii așa ceva, și până la urmă cad de comun acord că șăpcile sunt de vină. Adică acoperământul. În tot acest timp, banchiza se tot crapă, ba pe aici, ba pe dincolo. | |
| = să dai foc omenirii cu grație | Raul Ionut Coldea [25.Nov.09 23:55] |
| Strofele 3 și 4 sunt de o frumusețe extraordinară. Rețin: "din politețe se poate muri la fel de bine ca din viață. vine o zi când găsești motive să ucizi și ucizi. fără blândețe. fără teamă. fără întrebări. lovești scurt și pleci. sau dai foc omenirii cu grație și simplitate." Poemul are putere, vocea inconfundabilă a poetei se simte. Cred că finalul ar merita lucrat puțin mai mult. Raul C. | |
| = re | Dana Banu [26.Nov.09 06:25] |
| Anca, Claudiu, Monica, Raul, vă mulțumesc pentru semnele lăsate aici. o zi bună dana PS: Claudiu, ai dreptate oarecum, de fapt eu m-am bosumflat că mi-ai spus despre telenovele, tot e bine că n-ai zis despre manele(de data asta am scăpat...) | |
| = afirmatii raspicate | Raluca Sidon [26.Nov.09 17:19] |
| Dind crezare versurilor tale incep sa ma simt cu musca pe caciula. Oare am un cadavru in sertar sau port o masca de om inger? Ai ceva putere de convingere. | |
| = raluca, | Dana Banu [27.Nov.09 09:18] |
| salut mulțumesc pentru semn | |
| = poeme | maroga mihai adrian [27.Nov.09 19:01] |
| Chiar poezie fiind, dar nu înțeleg ...totuși, "sinucigaș în serie" ? Cât despre restul e în măsură să mă tulbure dar și să mă limpezească un pic. un pic.Citindu-te, îmi dau seama că "poemul" meu F.M. este o caricatura atât ca formă dar și ca fond .Dacă forma poate fi "înghițită" de cei care au inspirația de a se uita la biografia mea-subțire, fondul e de neiertat pentru că nu trimite la nimic în afară poate de o exorcizare a răului din din mine care n-ar trebui să intereseze pe nimeni în afară de mine.Poate ar trebui să mă las...suna atât de frumos, "poeme"... | |
| = mihai adrian, | Dana Banu [27.Nov.09 20:54] |
| păi e simplu, mihai, "sincigaș în serie"-unul care adoră să se sinucidă zilnic sau mă rog f des...s-ar putea să fie cam forțată expresia eu chiar cred că am murit de câteva ori la viața mea dar am murit de mâna mea nu a altora și asta e f important nu ți-am citit textul dar am să bag un ochi(sau chiar 2 :D)să-l văd de aproape biografiile n-au o importanță chiar atât de mare, știu tineri care scriu de 1000 de ori mai bine decât maturi grizonați, frezați, aranjați eu am spus de multe ori de scris e f ușor să te apuci e mult mai greu să te lași o seară bună, mulțumesc pt semn dana | |
| = Foarte frumos! | Roman Ioana-Diana [30.Nov.09 23:00] |
| ”când scrii e semn...masca înșelătoare a omului-înger.” exprimă foarte bine și viziunea mea despre poezie.Pot să spun că mă regăsesc în aceste versuri. Întreaga poezie ”sună” foarte bine. | |
| = Ioana Diana, | Dana Banu [01.Dec.09 07:48] |
| mulțumesc mă bucur să văd că am un nou cititor dana | |