| = Solan | Maria-Gabriela Dobrescu [16.Nov.09 23:33] |
| Domnule Emil, am citit cele două părți, cu ceva întârziere, dar știți că nu trec peste niciun text postat de dumneavoastră. Ne apropiem de final și aștept cu nerăbdare să aflu deznodământul acestei povești care m-a purtat prin veacuri îndepărtate. Sper că vohienii își vor găsi în sfârșit liniștea. Cu prietenie, maria | |
| = Maria, mă bucur... | Emil Iliescu [17.Nov.09 11:49] |
| Maria, mă bucur că ești bine, și că nu i-ai uitat pe vohieni. Demnitatea și curajul lor trebuie răsplătite! Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = semn de apreciere | Doru Emanuel Iconar [18.Nov.09 22:36] |
| Am citit tot, mereu mă surprindeți cu ceva nou, cu întorsăturile pe care le ia povestirea. E cea mai lungă dintre scrierile dumneavoastră, cel puțin asta este impresia mea. Totuși, cred că sfârșitul nu este aproape. Stilul dumneavoastră este de neconfundat, nu cred că mai scrie cineva astfel. Fraza dumneavoastră este opulent construită, un adevărat spectacol de lumină și culoare care fac ca textul să nu plictisească | |
| = Doruleț, tu ... | Emil Iliescu [19.Nov.09 17:23] |
| Doruleț, tu mă surprinzi mereu prin acuitatea cu care știi să te scufunzi în meandrele oricărui text( poezie sau proză) postate aici, pe Agonia. Sunt cuvinte frumoase la adresa încercărilor mele literare, care vin să completeze eforturile pe care le fac pentru ca ceea ce scriu să placă cititorilor mei. Cu prietenie, Emil Iliescu | |