| + Tac și mă preling pe lîngă arătătorul mare de la ceas | Dana Stefan [16.Nov.09 11:40] |
| stii cum simt eu, dan? e frapant, pentru ca nu mi-as fi putut imagina o clipa ca o naratiune sa poata reusi, prin insusirile si capacitatea creativa a autorului, sa se condenseze in mintea mea, cititor, pana si in trei versuri ca ale unui haiku de exemplu.:) este cazul textului tau de astazi. proza ta are capacitatea de a se aseza pana si intr-un spatiu minuscul, pastrandu-si insa nealterate valentele: aceeasi expresivitate si cursivitate a frazei, acelasi gust al reflectiei, deci nu vorbim doar de forma ci dimpotriva, intai de fond, aceleasi imagini delicate vizuale care intregesc tabloul interior al sufletului dispus la reflectie. "de unde si unde incepe si se termina alunecarea prin tubulatura calina a poemelor?".. indraznesc sa raspund: panglica trebuie ca e din matase si unii oameni stiu sa lege cu ea pana si aerul de sub aripa.. Linea | |
| = surprinzător | rechesan gheorghe [16.Nov.09 14:05] |
| și pentru mine Dana, mai ales că textul(personal din pdv al controversei)e o pastișare!Ai citit originalul? | |
| = iata si textul pastisat!!! | Doru Dorian David [16.Nov.09 14:52] |
| Era normala/omeneste/cinstit/elegant/barbateste... sa apara si textul original, nu-i asa??? Castele-n Spania autor: Maria Cecilia Nicu E cald, plouă, fulgeră în draci, s-au așezat norii peste noi ca pacostea aia de probleme din care încercăm să ieșim și oricât ne-am strădui n-avem șanse, toate, tot ansamblul ăsta la-ndemâna fiecăruia și pe cate îl denumim convențional, vezi bine, viață, ne pălește ca un baseball bat mânuit anapoda și verticalitatea bipedă devine un chin din care nu știm cum dracu să ieșim, mă rog, să ne reeducăm s-o reînsușim. Domnule, ce inepții poate scoate omul pe gură, mă rog, pe hârtie, pe Kb, mă înțelegi, numai pentru că cerul se uită la noi cu ochiul ăla înfuriat de păcătoșeniile verii la care, evident, se aliază așa pentru conformitate, bogăția asta de lacuri puse pe răsfăț estival; apele trebuie că devin prea grele sub arșiță și atunci ni le trimit cadou, ce vrei, toată lumea zice că băile de aburi sunt terapeutice. Aha! Și atunci creierul se conformează, se încinge, se lăbărțează, se lăfăie, se lălăie se efortează să emită ceva idei ceea ce, vezi bine, e total idiotic; cam așa ca ideile mele acum. Parșivenia înțelegerii este confruntarea, privirea directă, “în ochi”, examinarea atentă e mai totdeauna nocivă, analiticul dezvăluie și, poate invariabil, ceea ce e nud nu e și aspectuos, așa un fel de fată bătrână care se fâțâie vicios într-o oglinda din care preia imagini virtuale, cele directe sperie și atunci mai bine lipsă, sau și mai bine, “castele-n Spania”, valoarea lor e relativă așa ca adevărul descoperit într-un moment neprielnic : stai pe see-saw și oricât te-ai strădui nu poți decide în care parte să suspenzi balanța. Ǎl bătrân ședea pe scăunelul pe care îl folosise cândva ca să potrivească potcoavele cailor, se cam descleiaseră picioarele scurte, butucănoase ca ale fetii lui Izmană- zicea a bătrână- se cam scobise blana pe care a stat toată sumedenia aia de ani și poate de aia era așa confortabil, oricum, scăunelul îi era scula cea mai la-ndemână, îl muta ușor fără să se ridice realmente de pe el, cărămizile le stivuia cu grijă pe măsură ce le disloca, ritualul curățirii lor o scotea din sărite pe a bătrână care trebuia să calce împrejur și numai de asta n-avea ea timp, n-avea ea timp cam pentru nimic dacă-mi aduc aminte bine, se repezea în toate direcțiile cu sau fără treabă și timpul trecea insesizabil, încărunțise înainte de vreme -zicea ea - și ăl bătrân îi arunca privirea aia goală ca tăcerile pe care ea nu le-a știut niciodată, gura și picioarele i se mișcau continuu și probabil de aia uitase să numere sau nu uitase, numai n-avusese timp s-o facă, altfel ar fi înțeles că șaptezeci și cât o mai fi fost, de ani nu-s de colea, timpul s-a strâns în ei, n-a trecut pe lângă…. De ce trebuia să reașeze cărămizile alea în fiecare an era misterul vieții ei, nu le călcau decât ei, potcoavele cailor le-ar fi ros, desigur, dar caii nu mai erau demult, copiii veneau la Paști și la Crăciun, nici popa nu venea decât odată pe an la Bobotează și cam ăsta ar fi fost tot traficul, iernile nu mai erau ca cele de altadătă, zapadă puțină, ghiață nici vorbă așa că al bătrân trebuie că-și cam pierduse mințile sau poate nu tocmai!? Vremea întrebărilor fără răspuns, asta e, imposibilitatea confruntării directe, asta e, vremea tăcerilor în care stivuim, punem la păstrare, asta e, vremea solilogului, asta e! “Dacă ești atentă, zicea ăl bătrân, ai să vezi că soarele nu mai răsare chiar de su’ gorunul lui Costandin, ăla de mai e înca în picioare pe coasta Cornățălului, a trecut cumva mai la vale și tu crezi că știu de ce? Toate balivernele spuse de oameni au așa susurul izvorului de sub salcia Uței, aia de te-ai băgat tu în scorbura-i ca să nu pună mumă-ta a bătrână boata pe tine când ai văzut iguanele căzând, ți-aduci aminte? ……sigur că-ți aduci aminte, tot așa îți sticleau ochii și când mi-ai spus de ele, și mumă-ta s-a speriat că înveți numai prostii la școala aia…….abia se aude, clipocește așa în neștire, e cam așa, oamenii cred că toate câte le ies pe gură au greutate, trebuie cântărite, vezi-ți de treabă, se risipesc în vânt ca baloanele de săpun, sclipesc o clipă și mor și, pe urmă, am eu un gând pe care trebuie să ți-l spun așa ca să nu uiți : de unde știu eu așa de precis pe unde răsărea cândva și pe unde răsare acu’ soarele? Sigur că nu știu! Baliverne!” | |
| = Atilla the Hun | rechesan gheorghe [16.Nov.09 22:28] |
| Se putea să nu faci matale, în stilu-ți caracteristic doblinez, pipilică pe orice text de-al meu? Onorat amice că citești...bărbătește, elegant, cinstit?! | |
| = "maiestre", | Doru Dorian David [17.Nov.09 01:38] |
| am vrut sa spun ca textul autorului pastisat(copiat) merita aceasta stea, nu tu cel care ai produs variatiuni pe o corda artificiala! hai noroc si cat de multe stelute... ei, se apropie sarbatorile de iarna! o zi buna. PS "pipi" , este ce ai produs prin inductie! ai pastisat cu obraznicie acest text muncit de o scriitoare demna! o noapete adanca! | |
| = Kalp | rechesan gheorghe [17.Nov.09 15:20] |
| Observ o oarecare dificultate în articularea consoanelor din exprimarea ta.O fi de la irish scotch ori de la invidia veleitară atașată? "Noapete" e o licență liricoidă ca și aceea din "puse picior deasupra piciorului"? | |
| = batrane, | Doru Dorian David [17.Nov.09 16:12] |
| eu vorbeam despre compunerea ta cu proptele, extensii,etc, etc... nu ce face "maiestrul" in ograda! hai pa!!! | |
| = Kalp | rechesan gheorghe [17.Nov.09 16:16] |
| Nu cred că am vîrsta arterelor tale fleșcăite(alea lirice firește)dar nici liricoșenia-ta nu bagi de seamă ceva: ești invidios și chitit pe aparențe Sper ca pe viitor să-mi ocolești extensiile dacă doar de atîta cîrcoteală falsă ești capabil! | |