| = . | Ecaterina Bargan [14.Nov.09 08:34] |
| sublim text si extrem de poetic. asa cum sinceritatea e mai transparenta ca ghiata. nu ma incumet sa comentez autobiografiile, dar aici mi se pare un poem foarte reusit si las doar un mic semn de apreciere. | |
| = Vasile Munteanu | Ottilia Ardeleanu [14.Nov.09 10:56] |
| În locul prăpastiei – copiii, în locul muntelui – o iubire la fel de mare și de stabilă, dar... „nu mi-a fost niciodată mai frică” - asta implică multă responsabilitate și, cu toate acestea, acum „e liniște”! Vasile Munteanu, foarte frumos! Ottilia Ardeleanu | |
| = nu | silvia caloianu [14.Nov.09 11:07] |
| nu e poezie, nu pot minti, chiar daca devin o fiinta ratata in ochii tai. ("nu mi-a păsat niciodată că pentru ceilalți sunt un ratat. nici azi nu îmi pasă. pentru mine ei sunt ratați. ca ființe." - poate ca nu ti-ai dat seama, dar... indraznesc sa spun: suna, cumva... fascist.) | |
| = . | Vasile Munteanu [14.Nov.09 12:44] |
| mulțumesc, Ecaterina, mulțumesc, Ottilia, pentru lectură și pentru semnul despre. mulțumesc, Silvia, și ție pentru prezență; îți răspund particular pentru că vreau să te întreb: vorba clasicului, "nu știu alții cum sunt, dar eu" m-am săturat de oameni care vin și îți spun că ceva nu este altceva, tu nu? ok, nu este poezie, probabil că ești fericita posesoare a unei formule poetice (și aș putea discuta pertinent despre asta în ceea ce te privește, dar, crede-mă, mi-e lehamite), dar atunci ce este? dacă tot ai pierdut timpul să scrii câteva propoziții incoerente despre (... fascism?), atunci ai onestitatea de a susține argumentat (mă îndoiesc serios că ai putea) ce anume este acest text care nu este orice altceva decât ceea ce este. | |
| = sa fie "ratati ca fiinte" acei care ne desconsidera? | silvia caloianu [14.Nov.09 14:16] |
| da, sunt niste "gânduri de la marginea viciului". nu poezie. poate ca tie iti place sa fii doar laudat, adulat... ceea ce nu stiam, eu, despre tine, si ceea ce nu poti astepta de la mine. poate ca te simti inclotit, poate ca vezi numai dusmani... imi pare rau. mie chiar imi suna groaznic ce spui aici: "[nu mi-a păsat niciodată că pentru ceilalți sunt un ratat. nici azi nu îmi pasă.] pentru mine ei sunt ratați. ca ființe." | |
| = ratare neratare si limita limitelor | Ela Victoria Luca [14.Nov.09 14:33] |
| textul in sine nu este ratat, poetica discursului - asa cum este ea intentionata de autor - a reusit sa atinga seminificatiile necesare in jurul "marginilor". cerc vicios: ce receptam atunci cand receptam? textul? continuturile de dincolo de text? grila celuilalt? iar cata vreme este literatura, cred ca "marginea" este doar a autorului textului. restul perceptiilor/receptarilor tin de cel care citreste. aici "fascismul" indus in con_textul de mai sus este complet dincolo de "marginile" semnificante ale continutului literar al tot mai sus numitului text (cu poetica viciului pusa in dubito cu tot) ela | |
| = erata | Ela Victoria Luca [14.Nov.09 14:35] |
| citeste | |
| = . | Vasile Munteanu [14.Nov.09 18:23] |
| Silvia, cred că putem cădea de acord asupra faptului că nu am pretins laude și nici nu am nimic împotriva negării prin argument; ceea ce, să fim sinceri, este departe de a se întâmpla în ceea ce tu pretinzi a fi un dialog; faptul că nu închid (în nici o împrejurare) comentariile demonstrează că sunt deschis oricărui tip de dialog, atât pozitiv, cât și negativ (în sensul analizei); ceea ce resping (am ajuns chiar la limita toleranței, recunosc, dar asta din cauză că mă simt "încolțit" CANTITATIV de comentatori care au deja un "limbaj de lemn", un mod propriu de a nega un text: "asta nu e poezie"), așadar, ceea ce resping este atitudinea aceasta a unora care pretind ca simple afirmații (multe dintre ele iraționale/ilare) să aibă valoare de axiomă; prin urmare, îți reproșez că tu nu dialoghezi, ci monologhezi, vrei să impui adevărul tău fără a aduce în sprijinul afirmațiilor vreun argument pe care bunul simț intelectual să îl poată accepta pur și simplu. deci, da, sunt niste "gânduri de la marginea viciului". dar de când și în baza cărui tip de raționament acest tip de gânduri te îndreptățește să le califici "nu poezie". mai mult chiar, unde anume ai definit tu Poezia și la care aparat critic faci referire când afirmi așa ceva, pentru că din ceea ce scrii și/sau comentezi nu se poate deduce asta; prin urmare, vorbești fără să ai idee despre ce vorbești; asta este ceea ce eu îți reproșez; nu, nu am nevoie de laudele tale, mai ales de laudele unor oameni care nu sunt în stare să își explice lor înșiși ceea ce scriu. cu părerea ta de rău nu am ce face, iar laudele îmi sunt tot atât de indiferente ca și criticile nefondate; diferența este că la ele nu trebuie să argumentez nimic; dacă îți amintești, am avut o perioadă când nu mai răspundeam deloc la comentarii, indiferent de cine și de ce comenta; dar, atunci, fie mi s-a reproșat că sunt arogant, fie că sunt... nepoliticos; deci, iată, am ales să răspund. în concluzie, dacă ceea ce îți scriu eu în subsolul acestui text poate fi considerat un răspuns, ceea ce tu ai scris nu poate fi considerat un comentariu; cel puțin nu al unei persoane care se respectă intelectual; atunci de ce răspund? simplu: îmi place să vorbesc singur. | |
| = . | Vasile Munteanu [14.Nov.09 18:47] |
| mulțumesc, Ela, pentru precizarea asupra marginilor; personal, nu cred că există comunicare; unul SE SCRIE, altul SE CITEȘTE; nimic intelectual/afectiv sau de altă natură nu poate parcurge drumul de la un spirit la altul dacă acest ceva nu este deja prezent acolo; fiecare om este un sistem închis, și, conform principiului: "câte capete, atâtea idei", îmi permit să spun: câți oameni, atâtea lumi - ceea ce, cu alte cuvinte, maeștrii absurdului numeau: zădărnicia efortului uman de a da un sens lucrurilor. unii gândesc și așa; și, după cum textul însuși spune, eu nu am nimic împotriva acelora care gândesc diferit (îmi este indiferent); dar se pare că acestora nu le este indiferent că există idivizi (puțini) care nu dau doi bani pe ceea ce gândește "mulțimea". | |
| = parere | Mihai Constantin [14.Nov.09 19:27] |
| nu e un text ratat, nicidecum. dar e posibil sa fie mai asa, cum sa zic, mai nereusit spun asta pt ca mi se pare ca isi propune aproape vadit sa atinga o anumita transcedenta - vorbeste despre lucruri mari, eroice, inaltatoare: ratare, prieteni sau pretinsi prieteni, risc, destin potrivnic, iubire, evolutie prin prisma iubirii etc. - dar nu reuseste cu niciun chip. transcedenta nu si nu, nu se lasa deloc prinsa | |
| = posibil | Vasile Munteanu [14.Nov.09 20:52] |
| e posibil, Mihai, orice este posibil; nu, nu mi-am propus să vorbesc despre eroism, mă rog, dacă într-o decadă a entertainment-ului trivial și a consumismului sinceritatea nu este catalogată astfel. mulțumesc, pentru lectură și pentru semnul despre. | |