| = ... | Ioana Geacăr [06.Nov.09 00:45] |
| fără ultimul enunt, Katy si mai scutura titlul, e prea încărcat cu 2 epitete de fapt, e în plus și imaginea copacului răsturnat de vânt. pune punct după bătrân | |
| = . | Ecaterina Bargan [06.Nov.09 08:20] |
| multumesc, am corectat. | |
| + ochiul înghețat al sincerității lapidare | Vasile Munteanu [06.Nov.09 08:39] |
| îmi place că, deși îmbrăcat în aura unei "vizuale", textul este, în realitate o mărturisire ("eu știu"): totul stă sub semnul cuvântului scris (suportul fiind chiar esența vieții, copacul), deci acela care scrie (eu) trebuie să moară; într-un absurd desăvârșit, a muri nu este o soluție, a scrie poate. cu plăcerea lecturii, Vasile Munteanu | |
| = nu inca | silvia caloianu [06.Nov.09 09:07] |
| Ecaterina, de ce "versuri uitate"? pe mine nu m-ai emotionat, cu toate ca, sunt sigura, ai scris pentru ca simteai o emotie in tine. nu vad aici nici poetul-martirul (cu toate ca imi displace, la culme, asa ceva!), nici poetul trecut in lumea umbrelor (desi, incerci sa explici cam asa ceva, invocand cimitirul). Poate, daca ai spune "pe lemnul copacului de candva"... Deci: eu nu te laud/incurajez pentru aceste randuri. (Vino cu textul asta, sambata, la cenaclul lui Dudu.) | |
| = parere | Ioana Geier [06.Nov.09 10:41] |
| Imi place poemul tau. Eu, personal, consider ca aranjarea versurilor pe verticala ar da un plus de fortza trairii... (Zilele trecute am primit contract de la "Deutsche Literaturgesellschaft"-Berlin pentru un volum de versuri scris in acest gen lapidar. In competitie intra lunar cca 350 de manuscrise, in medie fiind doar 4 selectate...) Cu simpatie, JO | |
| = . | Ecaterina Bargan [07.Nov.09 10:04] |
| vasile, a scrie moartea prin ochiul inghetat al sinceritatii e mai frumos decat insasi esenta vietii. silvia, nu o sa vin, prea multi oameni cu masti pe strazi. ioana, felicitari. multam de trecere. | |