| = On ”despre moarte” | liviu ofileanu [04.Nov.09 11:02] |
| Așa cum ne-a obișnuit, Emilian Valeriu Pal dezvoltă în proza lui paleta existențială, cu personaje notorii ale spațiului și timpului său. Practic el își scrie/descrie semenii cu ochiul atent al judecătorului milos, hașurând planurile și limitele fiecăruia cu sentințe a posteriori asupra condițiilor vieții și un anume pitoresc ”poetic”, fiindcă înainte de toate el este un poet bun care știe cum să condimenteze o atmosferă. Chiar dacă personajele există sau nu, este evidentă ușurința cu care autorul poate creiona fulgurant portrete posibile și interesante. | |
| = liviu ofilieanu | emilian valeriu pal [04.Nov.09 16:36] |
| Onorat de aprecierile generoase. Intr-adevar, obisnuiesc sa poetizez proza, pentru ca pentru mine e ca un filtru interior al realitatii. Unele persoanje le stiu doar din coada ochiului si din citeva cuvinte, dar le inventez o poveste pentru ca orice om are o poveste. Umana sau literara. alte personaje le conturez in tuse mai groase, pentru ca imi petrec mult timp studiindu-le. Probabil un defect profesonal care tine mai mult de reportaj decit de literatura. Dincolo de tragism sau existentialism, poetizarea ma ajuta sa nu ma pierd. de fapt nu stiu daca imi umanizez personajele sau ma umanizez pe mine. Inca o data, multumesc. | |
| = er | emilian valeriu pal [04.Nov.09 16:38] |
| Scuze de typos. Mai ales din titul comentului. | |