| = vezi, alina... | gena gurau [02.Nov.09 09:52] |
| ...ceea ce faci tu aici chiar nu surprinde. :) este un text cu iz confesiv, care curge lin, compact, fără ruperi de ritm sau cu un boom! ori ceva de genu' care să amuțească cititorul. știi, mie îmi place așa cum e. partea finală cu acel mister PA îmi pare cea mai reușită prin sinceritate. a ajuns la mine. chestia cu ligheanul îmi scapă, ori poate nu am suficientă imaginație în direcția asta. dar ce nu prea ajunge la mine este modul consecvent în care critici și desființezi texte care chiar sunt superioare acestuia, pe care-l numești poezie. eu chiar îl văd ca o personală. poate de aceea mi-a și plăcut. îmi zicea recent cineva că eu nu citesc cu ochii. cam da. încearcă și tu o dată așa! :) | |
| = Gena, cu mulțumiri | Alina Manole [02.Nov.09 10:01] |
| Depinde cum scrii personalele. Toată poezia care se scrie azi este de tip personal. În afară de un text al tău pe care îmi amintesc că l-am desființat pentru că era prost, la ce alte texte te mai referi? Oricum, textul meu, mediocru sau nu, important e că are o țintă. :) Mă bucur mult că ai trecut pe aici, mulțumesc! Te pup! | |
| + părere | Liviu Nanu [02.Nov.09 10:05] |
| Am o singură nemulțumire, legată de ultimul vers al strofei a doua, unde discursul pare prea colocvial pentru gustul meu și nu se leagă. În rest, (cu mici excepții care țin mai mult de arhitectura textului)un poem frumos, mi-a făcut plăcere să-l citesc, acum la început de noiembrie. | |
| = Liviu, mulțumesc, onorată! | Alina Manole [02.Nov.09 10:17] |
| Liviu, mulțumesc mult! Aș fi bucuroasă să îmi spui ce anume legat de arhitectura textului nu e tocmai în regulă - pentru că nici mie nu îmi pare că e bine așa, iar ajutorul tău îmi e de mare folos! Despre strofa a doua, ai dreptate, voi modifica! | |
| = . | ștefan ciobanu [02.Nov.09 10:19] |
| : asa, sa sarim cu steaua, neargumentat, pe un text fad. dar deh! unii au voie sa dea stea asa, zicand doar: ''un poem frumos, mi-a făcut plăcere să-l citesc, acum la început de noiembrie.'' parca era un regulament care zicea ceva referitor la. despre text: putin fortat imaginea cu ligheanul de prins rusii, imi e greu sa cred ca mama facea painea si tot cu el, tata aducea pesti. si mai prindea si HBOul, sau ma rog, rusii. apoi, cand zici ne uitam, apoi revi si zici ca de fapt nu te uitai, citeai,( si eu citesc dar nu pun asta in poezie ca nu trebuie sa vada lumea ca sunt cult) arata o poticnire si o lipsa de idei. poemul e slab. cat despre tinta, sa fim seriosi. tinta se numea si scuipatul pe care il trageam pe tavan cand eram mic. :) | |
| = np :) | gena gurau [02.Nov.09 10:28] |
| alina, nu ai ajuns să desființezi niciun text de-al meu, pentru că te-ai retras înainte de vreme. mă refer la atâtea alte texte de pe agonia. acolo, la textul pe care-l scrisesem sub imperiul unei puternice impresii de moment la descoperirea unei melodii, ți-ai lansat singurică provocarea de a scrie și tu un text pornind de la o melodie a Dianei Krall și...nimic. ai șters-o englezește. :))) asta am înțeles-o într-un final. ce nu pricep este ce faci acum. nu am afirmat că ai un text mediocru aici, am spus că-mi place, chiar dacă nu este deloc superior celor pe care le desființezi cu aroganță sau poate cu nesiguranță - uite! chestia asta, cu nesiguranța, este un aspect care abia acum s-a impus în logica gândirii mele, indus cumva de către reacția ta. alina, am vrut să știi părerea unui consumator de lectură, de orice fel, pentru că, în fond, poezia, proza și orice alt gen literar au scopul clar și bine definit de a ajunge la cititor, de a-l cuceri, de a-l ostoi, îmbogăți, one way or another. ps. nu înțeleg încă rostul stelelor, dar cel puțin cea de aici, ivită atât de rapid, previzibil și prompt :), anihilează din start ceva. poți să te detașezi nițel de creația ta și să încerci să privești obiectiv? spune-mi dacă tu ai fi dat peste un astfel de text i-ai fi dat steluță? sau cum l-ai fi comentat?....dacă l-ai fi.... thx. eu te salut! (nu prea le am cu pupatul :D ) | |
| = Ștefan, cu mulțumiri! | Alina Manole [02.Nov.09 10:29] |
| Ștefan, mulțumesc pentru comentariul tău! HBO nu era pe atunci și e firesc să surprindă ideea textului doar cei care au trăit acele vremuri. Ligheanul era chiar unul absolut normal, un lighean cumpărat de la ferometal. Că sunt cultă sau incultă, nu are prea mare importanță. Nu știu care dintre noi doi se laudă mai mult: eu că citeam sau tu că te lauzi singur cu premiul? | |
| = Importanța lucrurilor | Maria Prochipiuc [02.Nov.09 15:00] |
| caut oamenii care să mă surprindă, lucrurile inutile, cărțile între coperte alb negru, melcii din talpă, străzile în plus, drumurile în minus toate numele – citesc versurile de aici și gândesc că importante într-un poem ar fi până la urmă acele lucruri inutile, care de cele mai multe ori devin pietre de rezistență și uneori ori chiar lucruri apetisante, asta doar așa ca o comparație… suntem surprinși de propria persoană, când ne privim și nu ne mai recunoaștem. Primul vers mă duce cu gândul la un fel de dezamăgire, o readucere aminte a ceea ce dădea parcă sens timpului ce a trecut. Strofele sunt ca niste flashuri, fiindcă brusc treci de la prima la cea de-a doua fără să menții o continuitate. În prima strofă e de fapt o imagine, ca un fel de prezentare a stării generale, după care, totul pare uitat, ne pui în față un alt tablou, o altă imagine, care nu pare să aibă nici o legătură cu ce urmează, dar nici cu ce-a fost. Trebuie să citești cu atenție primele versuri ca să poți pătrunde versul următor: dar îmi plăcea să spun când mă întrebau ceilalți, avem și noi lighean de prins rușii ( acum să fac o paranteză referitoare la acea ,,perioadă,, când doream să vedem și noi ceva mai mult la televizor și cineva a descoperit că acel lighean avea propietățile unei antene parabolice cu care se prindeau rușii), bine această variantă era doar pentru cei din partea de nord, dar, e interesant cum ai reușit să surprinzi acest lucru făcând trecerea de la dialogul cu Silvia ( presupun că e cea de peste Prut) și prinsul rușilor cu ligheanu. Acest vers desigur că poate avea și alte conotații, eu am luat doar sensul direct, dar se poate extinde pentru cei ce au imaginație. Ultima strofă întărește acea dezamăgire și de fapt nu mai incluzi lumea, ci, mergi direct spre o anume persoană, domnul Pa…ce-o mai fi făcând oare domnul Pa ? Nu aștept răspuns, fiindcă tu deja ai găsit explicația : a trebuit să vină puștiul ăsta să discute cu mine ca un bărbat matur... | |
| = femeia din bărbatul copil... | ioana matei [02.Nov.09 18:18] |
| e nespus de frumoasă...la fel și copilul...aici cuvintele parcă se îmbracă în...cuvinte...și dezvelesc noi și noi înțelesuri..."slava lui allah" :) | |
| = Maria, mulțumesc! | Alina Manole [02.Nov.09 20:00] |
| Maria, mă bucur că ai surprins întocmai finalul textului, care e cel mai important, cel puțin pentru mine. Mulțumesc pentru că ai trecut pe aici! | |
| = "lighean de prins rușii"! | silvia caloianu [02.Nov.09 20:15] |
| Deci: as omite prima strofa. As omite ultimul rand al strofei a doua. L-as scoate pe "si" din expresia "o și aud". Imi suna greoi expresia: "precum mutatul lucrurilor esențiale". (Dar poate ca sunt eu obosita :D ) In rest, chiar mi-a placut. M-a intrigat personalitatea :) "ligheanului", am inteles, din context, despre ce e vorba. Finalul... spui prea multe acolo. Adica, in linii generale - o reusita poezie autobiografica. Scrisa noaptea, tarziu, inspre dimineata, cu putin dupa ce eu m-am trezit sa imi talmacesc visele, de pe la ora 19 :) Inca ceva. Eu cu ce te-am surprins? Ca imi e dor de Romania, de Iasi, de cenaclul tau, cu lansari de carte, deseori, la Casa Pogor? :) Si chiar o sa vin, anul acesta, sa stii! Apropo: vad ca nu m-ai citat cu fidelitate. E taina? :) | |
| = am citit de câteva ori | cezara răducu [02.Nov.09 20:41] |
| ca să decid în care strofă mă regăsesc :prima sau ultima, SURPRINZÃTOR, în ambele.un poem feminin care mi-a plăcut. cu drag, rara | |
| = Ioana, mulțumesc! | Alina Manole [03.Nov.09 09:43] |
| Ioana, mulțumesc și mă bucur că te-ai regăsit în poezia mea și că te-am regăsit aici. | |
| = Silvia, mulțumesc, abia aștept să ne revedem | Alina Manole [03.Nov.09 10:33] |
| Silvia, mă bucur că ești aici. Oricum ești și în poezie, și în viața mea și sunt onorată de acest fapt. O să văd ce pot face cu prima strofă și versul acela. Tu mă surprinzi mereu, dar acum că ai spus că vii la Iași, pentru că trebuie să fie un eveniment important ca să îți rupi din timpul tău și să ne onorezi cu prezența ta. | |