| = Imagine inedită | nicolae tomescu [31.Oct.09 19:28] |
| în puține toamne ne-am ocrotit copiii, azi zboară singuri, puțin am fost tineri oare cât fi-vor ei? N-am mai văzut o asemanea imagine: pui de lebădă purtat pe coada mamei(tatălui?). Frumos. | |
| + Nu am fost tânăr decât o singură toamnă | Călin Sămărghițan [31.Oct.09 19:45] |
| Oau, ce ai aici: "nu am fost tineri decât/ în puține toamne"!!! Plină de sensibilitate și totodată de profunzime, o trăire poetică ce nu-și găsește limite se pliază pe o aparent simplă fotografie de turist atent. Chiar și fără instantaneul vizual surprins, poezia își menține toată puterea de a transmite o reflecție poetică prin excelență, un ochi privind lucid și parcă detașat înapoi, o amintire infuzată de o viziune melancolică plină de lirism. Nu e resemnare, e supra-înțelegerea lucrurilor. Ai știut să conferi cuvântului sentiment, trăire și viață. Nu e puțin lucru; pentru mine e dovada că știi să scrii poezie. După cum vezi, îmi permit să parafrazez. Dar am să țin minte formula pe care ai lansat-o aici și care e demnă de pana oricărui mare poet. Felicitări: acest modest comentariu laolaltă cu toată admirația! Nu am fost tânăr decât o singură toamnă, în rest am fost foarte copil sau deja mult prea bătrân. | |
| = da, poezie... | Teodor Dume [31.Oct.09 20:08] |
| un micropoem de excepție. un micropoem de pus în arhiva cu gânduri *nu am fost tânăr decât în puține toamne* apreciez gestul domnului călin de a înstela această bijuterie cu sinceritate, teodor dume, | |
| = amintiri | Cristina Rusu [31.Oct.09 20:13] |
| Nicolae, amintirile pe care le transmitem pot fi pline de înțelepciune. copiii noștri preiau mult din genele noastre și din matricea noastră. trecerea toamnelor s-a făcut rapid și doar amintirile copleșesc cîteodată. mulțumesc de semn Călin, am avut în minte imaginea acestor toamne ca și trecerea unor ani, cîțiva la număr, grăbiți, dar nu știam exact cum să construiesc structura poemului. am scris zeci de ciorne și nu îmi ieșea ultima parte ca să pot exprima tot, înțelepciune, trecerea timpului cu folos, rapiditatea urcușului spre maturizare și timpul mereu în urmă al iubirii fragede. am vrut să redau exact acest sentiment al trecerii unor momente frumoase dar în scurt răgaz. abia acum cînd amintirile răscolesc sufletul perechea simte că viața a fost ca o dimineață senină de toamnă, plină de bogății spirituale. eu îți mulțumesc că ai rezonat și m-ai încurajat cu semnul tău. bia | |
| = Prea puține toamne... | Magdalena Dale [31.Oct.09 20:35] |
| Călin are dreptate. Frumusețea poemului se concentrează în ultimele două versuri. Nu am fost tineri decât / în puține toamne. Să fii tânăr într-o toamnă aurie este una dintre cele mai frumoase experiențe ale vieții. O libelulă roșie cu aripi străvezii trece peste cuvintele aducerii aminte din acest poem și îmi aduce mireasma unei toamne când culegeam în căușul mâinii stropii de ploaie, vedeam soarele în frunzele aurii și priveam zâmbind cerul înnourat. Prea puține toamne… parafrazând ultimul vers din acest poem. Cuvinte puține cu o mare putere de sugestie, asta dă forță poemului. Pentru seara aceasta de sfârșit de toamnă iau în buzunarul de la piept ultimele două versuri care mi-au plăcut în mod deosebit. Magdalena Dale | |
| = arhiva cu gînduri | Cristina Rusu [31.Oct.09 21:29] |
| Teodor, trecem prin viață și ne gîndim la ce am lăsat mai frumos în urmă. amintirile clare, bune ne sunt de folos, cele rele niciodată. mulțumesc de trecere Magda, poate că versul trei, pivotul poemului trebuia mai concentrat, dar am vrut să exemplific și să fac în același timp o punte între acele dimineți, traduse aici ca și tinereți în soare, cu toamnele pline de înțelepciune ce au trecut poate prea repede. mulțumesc de vizita în pagina mea bia | |
| = Propunere | Gârda Petru Ioan [01.Nov.09 08:07] |
| Felicitări, Bia! Așa cum spunea ceneva mai sus, poemul are forță chiar și fără imagine. Aș propue ca pe viitor să folosim în construcțiile vizuale imagini originale (poze făcute de noi). În aceste fel creația ți-ar aparție sută la sută. Ce zici? Nelu G. | |
| = Ioan | Cristina Rusu [01.Nov.09 09:07] |
| îți dai seama cît de greu este să găsești pentru haiga sau taiga poze deosebite. eu personal nu cred că pentru poeme de lirică niponă poți folosi orice poză. îți dau un exemplu, am o poză frumoasă cu nuferi, dacă aș fi așteptat să fac eu personal poza nu cred că aș mai fi ajuns să o fac. nu am de unde să scot nuferi. plus că pozele trebuie să aibă ceva aparte. trebuie să ne legăm de elemente ce nu le avem mereu la îndemînă, lac, rațe, baltă, stuf, cîmp, pin, vulturi, lotuși, bonsai, berze, lună, mare, pescăruși, bambus, meri, cireși etc. nu poți găsi atîtea poze și trebuie să te mai pricepi și la forografie ca să scoți poze foarte bune și de calitate. nu orice element are ce căuta în haiku cum ar fi bloc, magazin, stradă înțelegi tu. normal pentru acest fel de poeme trebuie desene. și asta este greu pentru că impune o anumită măiestrie. noi ne bucurăm de frumusețea pozelor care le găsim, valoarea constă în poemul scris. mulțumesc de semn bia | |