| = 'Neața, Nelule! | Mișu Petrescu [17.Oct.09 08:54] |
| Ce faci? Trădezi bătrâna doamnă, epigrama? Ai optat pentru o "gheișă", mică și nurlie? Nu sunt un expert în Haiku, Senriu (e cu "i" sau cu "y" ?) Dar încerc!? Toamnă Frunze căzute- pe inima fierbinte de atâta dor | |
| = 'Neața Mișule! | Gârda Petru Ioan [17.Oct.09 09:25] |
| Încercarea moarte n-are. Și eu am încercat și m-a prins. Acum particip regulat la concursuri săptămânale și lunare, chiar cu succes uneori. Te obligă la studiu, la multă meditație, cere timp, dar merită. Poemul tău nu este propriu zis haiku, pentru că acea liniuță (care ar trebui să fie un kireji), nu separă două planuri, ea nu-și are rostul acolo, de fapt. Dar e un poem în trei versuri, foarte reușit. Uite un eseu de Șerban Codrin, așa, dacă vrei să pornești o cercetare în domeniu: http://www.poezia.3x.ro/CODRINi3.html Poemul tău ar trece spre haiku, dacă ar fi scris așa: Frunză căzută- o inimă fierbinte de atâta dor Ar fi interesante și părerile altor colegi. Mai vorbim. O zi bună! | |
| = Nelule | milos petru [17.Oct.09 10:40] |
| Adevărul pe care l-ai zis e nemaipomenit! petru | |
| = variantă | Doru Emanuel Iconar [17.Oct.09 11:21] |
| Joacă pe maidan - brazde adânci pe fruntea bunicului Variantă, nu știu cât de nimerită, ar vrea să evite „pământ nearat – brazde adânci”, maidanul fiind un loc viran, loc de joacă mai degrabă decât de arat pentru viitoare recolte. Probabil greșesc. Sigur sunt variante mai bune, nu le găsesc acum. Mi-a atras atenția, prin multele înțelesuri: „brazde adânci pe fruntea bunicului” Doru Emanuel | |
| = Doru | Gârda Petru Ioan [17.Oct.09 12:12] |
| Cred că înțeleg ce vrei să spui. Ideea mea este că brăzdele adânci de pe fruntea bunicului (țăranului) apar din cauza neputinței de ara pământul. Sigur că mă refer la pământul arabil (pentru că nu orice pământ se ară), dar constrângerile unui haiku obligă la puține vorbe. Din voturile la concursul săptămânal, am dedus însă că multă lume m-a înțeles. Am ezitat îmtre a folosi "bunicului" sau "țăranului". M-am oprit la bunic, pentru că sugerează anotimpul toamnei (atunci când, de altfel se fac arăturile adânci). O fi redundanță? Poate pentru cei apropiați pământului... Varianta ta e de fapt un alt haiku. Îți mulțumesc pentru opinii și pentru "brazdele" lăsate. Cu admirație, Nelu | |
| = G.P.I. | milos petru [17.Oct.09 13:01] |
| Da Nelule, Doru poate trăind la oraș nu înțelege drama țăranului român, la cei de vârsta mea într-adevăr fruntea e brăzdată de cute care au apărut din neputința de a-și lucra pămntul, neputință care are în general două cauze: -vârsta nu le mai permite, iar copiii și nepoții cu greu se întorc la munca câmpului, asta fiind ultima stație! -lipsa banilor, pantru a lucra un singur hectar de pământ au nevoie de pensia pe un an, iar producția care le prisosește nu o cumpără nimeni sau dacă o cumpără cineva o face la prețuri de mizerie! Dar mai e o cauză: o mare parte din terenurile agricole a fost cumpărată de afaceriști, din țară sau străinătate, la prețuri de mizerie, și acum e lăsată pârlog, adică nelucrată. Pe țăranii ăștia cu frunțile brăzdate de deznădejde, parcă Dumnezeu îi ajută, puțin. Mulți dintre ei nici nu mai știu ce-i pe câmp, dacă ar ști ar suferi și mai mult. Citind versurile tale mi-am dat seama că spun multe, (păcat că nu prea ajung la țăran) de asta am spus că sunt nemaipomenite, nu am exagerat cu nimic, dacă ai schimba ceva le-ai devaloriza. La cât mai multe idei la fel de tari! Să ști că aitrezit țăranul din mine, mitru | |
| = Re: | Doru Emanuel Iconar [17.Oct.09 13:51] |
| Nu e vorba că nu am înțeles ce vrea să spună autorul, ci doar că am simțit o redundanță. Brazdele adânci de pe fruntea bunicului poartă gândul cititorului spre arăturile de toamnă, sugerată mie și de prezența bunicului, dar și spre grijile ce-ngreunează viața la țară, mai ales pe cea a bătrânilor. Antiteza cu „pământ nearat” mi s-a părut mai puțin reușită. Am propus doar, prin varianta mea, opoziția între copiii care se joacă fără grija zilei de mâine și fruntea împovărată de griji a bunicului și a doua, cea dintre maidanul plin de buruieni și pământul ce ne hrănește. Posibil greșesc și nu este acolo vorba de nici o redundanță. Am spus doar ce am simțit iar semnul l-am lăsat mai ales pentru ultimele două versuri, care m-au mișcat. Doru Emanuel | |
| = Miloș Petru | Gârda Petru Ioan [10.Dec.18 14:27] |
| Țăranul din mine nu doarme niciodată :) Îți mulțumesc pentru apreciei și înțelegere. Nu știu dacă PÃMÂNTUL ȚÃRII va mai fi vreodată ce a fost. | |
| = Dorule și tu ai dreptate | milos petru [17.Oct.09 14:26] |
| Da Dorule, amândoi spuneți ceva dar nu chiar același lucru. Nelu zice bine că varianta ta e un alt haiku. Maidanul a fost și aproape că mai este la marginea satului. Este de fapt pășunea pe care o foloseau animalele, nu este pământul nearat, ăla-i altul. Am spus "aproape că mai este" fiindcă nu prea mai este. Animale nu mai sunt, să iese la pășune, pășunea nu o mai întreține nimeni, e înburiuenată și plină de spini și arbuști, (va duce la înpădurire) deci foarte greu să vadă bunicul nepoții să se joace pe maidan. Majoritatea copiilor se joacă în curte, la uliță sau care-s mai avuți la calculator. Mă gândesc, cum or arăta nepoții noștri când vor ajunge ca mine. Oare vor mai ajunge? mitru | |
| = Doru | Gârda Petru Ioan [17.Oct.09 14:28] |
| Dacă varianta ta sugerează că bunicul e îngrijorat din cauză că maidanul pe care se joacă copiii nu e arat, atunci e prea adânc scris. Cred că ar trebui să alungi copii de acolo... :) | |
| = Re: | Doru Emanuel Iconar [17.Oct.09 22:40] |
Maidanul e primul cuvânt care mi-a venit în minte, am spus și în primul comentariu, și deși am căutat în DEX, nu am găsit nici un cuvânt potrivit pentru a înlocui acel pământ nearat, respectiv un sinonim potrivit versurilor dumneavoastră. Se pare că nu am reușit să mă fac înțeles. Scuze pentru intervenție. Doru Emanuel | |
| = Doru Emanuel | Gârda Petru Ioan [17.Oct.09 22:45] |
| Te-ai facut inteles foarte bine. Si eu am cautat cuvantul. Dar, vorba lui Eminescu... | |
| = Ușor, cu haiku-ul pe scări! | Ioan Jorz [17.Oct.09 23:29] |
| "Pământ nearat" ar putea sugera existența unui kigo (primăvara, pământul este nearat) de n-ar fi contrazisă (sintagma) de cutele (adânci - este gratuit) de pe fruntea bunicului, calitatea de bunic, adică a treia generație, inducând ideea de iarnă, anotimp în care nu se ară nimic - cu excepția brazdei noi, de sub plug, a "Plugușorului" - caz în care textul ar fi lovit de "clișeistică" și desuetitudine! Prin urmare, nu cred că putem vorbi de un haiku, aici. Poate, doar, de un mini-poem, fără valențe literare, clar conturate. Aceasta este părerea mea, a unuia care consideră că prin natura noastră, agitată și excesiv sanguină, ne este improprie exprimarea prin haiku - specie literară care presupune meditalie și contemplație, dar, mai ales, detașare! Sănătate! Ioan J | |
| = Erată! | Ioan Jorz [18.Oct.09 00:47] |
| meditalie - meditație! Sorry! | |
| = Re - Usor | Gârda Petru Ioan [18.Oct.09 08:13] |
| Ideea mi-a venit de la dezastrul agriculturii de astazi, gandindu-ma ca bunicii nostri n-ar fi lasat nelucrata nicio palmuta de pamant. Cei crescuti la tara pricep c-am vrut sa spun. Sigur ca haiku presupune meditatie, dar de ce n-am incerca si noi sa meditam? Ar mai exista progres daca n-am incerca sa exploram necunoscutul? Usor cu loviturile, ca sunt incepator si nu vreau sa renunt inainte de a ma convinge ca nu pot. Nelu G. | |
| = Revin cu încurajări | Ioan Jorz [18.Oct.09 11:13] |
| Nelu Gârda, nici prin gând nu-mi trece să descurajez pe cineva, cu atât mai puțin pe tine. Doar că eu nu cred în haiku-ul scris în alte limbi decât cea japoneză, care este total diferită de limbile indo-europene. Fonetica și sintaxa limbii japoneze, pare-se, permite să se exprime - în 17 silabe - mult mai mult decât permite româna, să zicem. La ei, știu eu, până și situația socială, sexul vorbitorului, statutul social etc. conferă sensuri, nuanțe diferite aceluiași cuvânt, multe dintre cuvinte fiind și monosilabice. Aceste probleme le-am discutat și cu Ioan (Puiu) Marinescu, de la voi, de la "Satiricon" - care era, pe-atunci, vicepreședintele Societății Române de Haiku, mă rog, ceva asemănător - nu pentru a-l descuraja, ci pentru a lămuri unele lucruri. Îți doresc succes, dacă vei mai dori să scrii haiku! Ioan J | |
| = Re-vin | milos petru [18.Oct.09 12:20] |
| 1.Habar n-am de "teoria" haikuului, doar că îl citesc cu plăcere mai ales de când văd că îl experimentează și epigramiștii. Repet: ce a scris G.P.I. e nemaipomenit, te îmbie la meditație adâncă, dacă ești țăran te răscoleșe într-atât încât te provoacă la răscoală! 2. Îi dau dreptate și lui Ioan Jorz care bine spune că pe japonezi îi prinde mai bine, se pare că-i un curent care trece pe la noi, depinde cât va fi de trainic. În ce privește părerea ta Ioane că pământul se ară primăvara , nu-i adevărat. Bănățeanul și în general cei care fac agricultură adevărată, îl ară toamna. Producțiile la culturile de primăvară sunt cu 20-30% mai mari dacă ai făcut ogor de toamnă, asta nu-i haiku dar e adevărat. 3.Unde vedeți voi 17 silabe, mie îmi ies 16, asta înseamnă că Nelu a spus mult și a folosit o silabă mai puțin. | |
| = tot pentru încurajare | Doru Emanuel Iconar [18.Oct.09 12:12] |
Să nu renunțați la a scrie în manieră niponă. Chiar dacă nu scriem haiku-uri veritabile, sunt linii noi de explorare a limbajului, o posibilă cale de dezvoltare a liricii românești. Oricum, sunteți unul din autorii preferați, chiar dacă voi interveni rar. Doru Emanuel | |
| = Milos Petru | Gârda Petru Ioan [18.Oct.09 14:14] |
| E clar ca aici rezonăm întrutotul! Parafrazând o poezie învățată la școală, aș spune "bunicul acela, copii, sunt chiar eu!". | |