| = O părere | Daniel Ionuț Vasile [14.Oct.09 19:03] |
| nu-mi place să fiu. sînt mulțumit că am fost. Mă gândeam în ce măsură îi influențează scriitura unui om experiența sa subiectivă, experiența sa de viață. În măsură totală, ori poate fi controlată conștient și astfel devine un fel de material pentru ardere, ardere care se transformă și în altceva decât într-o imagine întoarsă a trecutului, astfel încât, macabrul, neîmplinirile ei, să fie metamorfozate în ceva mai bun. O fi posibil asta, sau doar trecutul întors? Îmi aminteam de Dostoievski, am citit toate volumele jurnalelor sale, deși nu sunt ele chiar un jurnal propriu-zis, dar nicăieri nu a vorbit despre experiența sa în ocnă, alături de ceilalți deținuți. Doar odată am citit câteva rânduri fugare scrise de el despre asta... Nu știu de ce a ales astfel. | |
| = semn | Doru Emanuel Iconar [14.Oct.09 23:34] |
Te citesc și mă gândesc cât sunt de norocos că nu trec prin astfel de experiențe, că am o mamă care mă răsfață. Atât cât poate. Îmi place cum ai adunat aici zi cu zi și-ai reconstruit o felie de viață. Și eu care sunt de-a dreptul cârcotaș la stilul unei proze, nu am găsit nimic de criticat. Doru Emanuel | |
| = re | emilian valeriu pal [15.Oct.09 08:59] |
| Daniel Ionut, perfect adevarat. Material pentru ardere. Cred ca asta ar fi definitia acestui ciclu. Dorulet, poate altii ar gasi multe de reprosat acestei proze, avind in vedere ca sint simple note zilnice care, intr-un fel, ma detaseaza de viata de la centrul de primire urgente. Multumesc de semne. | |