| = On "Toamnă..." | liviu ofileanu [08.Oct.09 19:25] |
| Există o fascinație pe care o emană peisajele însoțite de texte. Aici, ca și în alte reușite ale Cristinei Rusu, textul completează bine imaginea. | |
| = Copacii toamnei | Magdalena Dale [08.Oct.09 20:18] |
| Foarte frumos poem tanka! Prin ceață abia deslușesc chipul copacilor doborâți… Copacii sunt asimilați în lirica niponă și nu numai cu ființa umană. Securea aici poate să fie securea timpului neîndurătoare și implacabilă. Ceața este ceea ce ne înconjoară. Nu mai avem timp să privim, ceața obligațiilor cotidiene acoperă totul și totuși aici poeta a găsit răgaz să asculte și din sunetele i-au inspirat acest minunat poem. Zorii sunt peste crengile desfrunzite. Ciclul vieții. Ceva răsare în timp ce altceva se sfârșește. Sugestivă este și imaginea. Grămada aceea de butuci este ciclul încheiat, dar cum totul se transformă se trece spre o nouă ipostază a copacilor doborâți. Ei pier dar lasă în urma lor căldura focului din inima lor… | |
| = copaci în toamnă | Cristina Rusu [09.Oct.09 08:52] |
| Liviu, o toamnă tîrzie și un "tăietor" care doar ascultă cum se taie pădurea. mulțumesc de trecere Magda, viața este un început și un sfîrșit în fiecare zi. fiecare copac, fiecare viață are acest moment de supunere ca să zic așa, o supunere condiționată. mă bucur că ai rezonat aici. mulțumesc bia | |
| = Pădurea în ceață o simți până-n oase | Călin Sămărghițan [09.Oct.09 09:56] |
| Cred că un tăietor nu "aude" pădurea. Doar poeta, reușind o taiga de efect. Pe lângă imagine și vers, aproape că și tactil simți consistența ceții aceleia, iar sonor reverberează în trunchiuri sunetul securii. Sinestezică așadar, prin excelență, reușește să transmită o trăire autentică. | |
| = taiga și imaginea | Cristina Rusu [09.Oct.09 10:12] |
| în haiga sau taiga este adevărat că imaginea are un rol important. îmbinată cu versurile se poate reuși un poem frumos. ceața are aici un impact vizual ce transmite ființei o anumită stare. omul meditează la tot ce se întîmplă pe parcursul vieții lui. meditația îl crește spiritual. chiar dacă el nu mai taie pădurea, copacii ci doar aude, nu mai face nimic din ce a făcut în trecut, știe, este conștient că toate au un rost, un drum de parcurs firesc. nu face rău nici cel care taie copacul și nici cel care nu îl taie, aici sunt doar două forme diferite de a înțelege acest ciclu al vieții, așa cum l-a văzut și Magda. mulțumesc că ai trecut și prin pagina mea. bia | |
| = Drujba | Gârda Petru Ioan [09.Oct.09 10:53] |
| Privind poza, ma astept ca autoarea sa se aseze pe al doilea trunchi, cu picioarele pe primul si rezemata cu capul de cel mare de sus. Priveste... în ceață, ascultând trosnetul securii. Sau bâzâitul drujbei... | |
| = măi Ioane măi | Cristina Rusu [09.Oct.09 11:25] |
| tu ești mare comedie. vii cu drujba și tai așa laolaltă. să îți iei drujba și să pleci acasă la tine, îți dau o secure și te pun la treabă că acolo se vede munca ta. transpirație, muncă, timp..nu așa la minut. și apoi vedem roadele. mulțumesc de intervenție. bia | |
| = Toamnă târzie - CR | Ștefănescu Romeo-Nicolae [25.Oct.09 16:07] |
| O taiga, e o pădure unde dorm doar zânele dar noaptea mai vin să bântuie și duhurile din toate zările și stările.Ca de fiecare dată stilul tău inconfundabil se așează peste cei ce-ți lecturează versurile. Sus să avem inimile, e tot ce contează. Cu prietenie, Ne mai citim, ASiIiVro | |