| = Prolixitate critică | Tudor Cristea [20.Oct.09 21:12] |
| Incipit hazardat, nepotrivit cu morga retorică a studiului. Care studiu este destul de didactic, deși documentat. O expunere de nivel mediu, marcată de numeroase platitudini și de vehicularea unor locuri comune ale receptării autorilor luați în discuție. Sunt (cele din serial) studii sau eseuri pletorice, vorbărețe, firoscoase, care pretind a impune o receptare nouă, dar, până la urmă, nu aduc mai nimic nou. Stil greoi, prolix... | |
| = Un om vreau să mă mai atace precum Tudor Cristea! | Dragoș Vișan [23.Oct.09 18:25] |
| Butucii viței mele de vie trebuie tăiați odată! Pe jumătate sunt secătuiți de vreme. Îți scriu, cititorule al Agoniei, de pe butuci, cu ferestrele casei mele deschise larg spre oricine... Dar pe ușă nu te vei arăta. Sau poate... Ce nume ai, cititorule? Nu ești prea grăbit, oare? Dezbaterea acestei scrisori poate fi o provocare, ca să răspunzi următoarei teme: talentul ucide, sau dimpotrivă, lipsa oricărui talent (de care sunt eu acuzat), otrăvește sufletul multora? Tudor Cristea nu mi se adresează decât indirect mie, dând scrisori celor ce scriu comentarii pertinente la textele mele de pe Agonia.ro. Acesta e publicat de două săptămâni, cred. Îmi asum greșelile. Sunt și eu grăbit, ce să-i faci? Tudor Cristea recomandă tuturor să nu mai dea nicio atenție textelor mele, pentru simplul fapt că nu sunt un nume în scrisul literar de astăzi. Bine, dar am șansa să mă fac și pe Agonia cunoscut. Public articole în multe reviste. I-aș trimite un mesaj d-lui Tudor Cristea, care are un nume apropiat de cele ale marilor critici Valeriu și Dan Cristea. Și pe Nichita Stănescu îl chema de fapt tot Cristea, nu Nichita. Mai aștept. Poate sesizează și alți cititori că articolul meu merită critici și mai dure... Cine știe! Un singur cititor să mă mai critice așa, măcar un pic, iar eu îmi pun cenușă în cap. Promit că în cimitir mă culc liniștit. Nu mai deranjez pe nimeni de pe Agonia. Niciodată. Refuz să mai public și versuri, dar și proză... Dă-mi, Tudore, odată cu crucea mea în cap, puneți-mi voi cruce definitiv. Fă în ea gaură. Fă ce vrei... Ca la scăldătoarea Videzda... Îmi trebuie om... Hai omule, împinge-mă, că sunt orb! Promit. Așa să-mi ajute Dumnezeu! Comentați vă rog aici nefavorabil conținutul acestui eseu sau articol! Nu e încă publicat în vreo revistă. Fără nicio jenă. Despre forma proastă mai puțin, despre conținut mai mult! E o provocare... | |
| = Hristea, nu Cristea | Dragoș Vișan [23.Oct.09 18:31] |
| Intenționat îl socotesc pe Tudor Cristea și de valoarea ultimului nostru mare poet, Nichita Stănescu (Hristea). El poate să mă scoată definitiv din site-ul Agonia. Să-mi redea viața! Să mă mântuiască hristic. Să dispar dintre voi. Cutezați. Criticați-mă. Vă voi fi recunoscător, vouă, nașilor eliberării mele! | |