| = + | Daniel Gherasim [28.Sep.09 16:25] |
| foarte bine nuantata trecerea si impasibilitatea timpului. poem plin de imagini puternice. firescul este bine dozat. textul curge frumos, fara poticniri. am, totusi, doua reprosuri, subiectiv vorbind, desigur: "gresia abia ștearsă de somn" - puerila constructia asta, cred eu. textul ar putea trai foarte bine fara ultimul vers. expliciteaza. poemul ar trebui sa se termine aici: "și oricâți ani ar trece de la naștere sau de la moarte, nu ți le va mai da înapoi" felicitari. mai trec, DAniel. | |
| = daniel | Ela Victoria Luca [28.Sep.09 16:56] |
| mulțumesc, mă voi gândi la cele două puncte, așa cum le vezi tu, mie acum imaginea de ansamblu încă nu îmi permite despovărarea textului de cele semnalate, voi relua în alt moment și voi vedea atunci ce mai e de transformat. ela | |
| = zic că... | ioan peia [28.Sep.09 18:22] |
| "prin gările-vertebre fiecare în ceasul exact al mâinilor al încheieturii" sunt lucruri forțate, iar, per-ansamblu, avem de-a face cu un exces de verbozitate care îneacă lirismul în piruete expresive facile. la un moment dat, un repetir luxuriant obosește bunăvoința lectorului. am remarcat: "nu se schimbă nimic, doar felul în care fâșiile de soare sprijină zidul", precum și ultima strofă, la care cred că s-ar putea reduce întreg discursul. | |
| = . | Ela Victoria Luca [28.Sep.09 18:28] |
| ioan, în spațiul minte-suflet propriu lucrurile așa au venit, așa s-au așternut, așa s-au scris, simplu. fără forțări, excese, piruete șamd. firește că, în fiecare cititor, ele se aud/percep altfel, desigur foarte diferit de la un cititor la celălalt. mulțumesc. ela | |
| = ela | Daniel Gherasim [28.Sep.09 20:41] |
| te rog sa ma ierti ca revin, dar am uitat sa precizez ca si titlul are o incarcatura expresiva fabuloasa. el este, inainte de celalalte, primul punct forte al poemului. mi-a placut in mod deosebit. am rezonat. o seara placuta si scuza-ma pentru revenire. DAniel. | |
| = Daniel | Ela Victoria Luca [01.Oct.09 19:11] |
| mă bucură că te-a "prins" titlul, uneori îmi vin ața de spontan că nici nu apuc să realizez cu-adevărat impactul asupra cititorilor sau a mea. alteori, abia-abia se lasă numite ele, scrierile. mulțumesc, ela | |