| = Laurentiu, mi-a placut | daria caza [19.Sep.09 20:16] |
| Mi-a placut cum educi cuvintele, nu numai bonsaii; si mi-au mai placut tare, aceste versuri : sar singur și mă scufund până-n vatra satului cotorca lângă mine delfinii răstoarnă mămăliga ne hrănim cu icre de fluturi | |
| = Daria Caza | Laurențiu Belizan [19.Sep.09 21:16] |
| Trecerea ta mă bucură și mă onorează în același timp. Poemul este o incursiune în trecutul care stă să redevină viitor. Ai remarcat ceea ce eu consider că ar fi inima poemului. Nimic întâmplător, nu-i așa ? Mulțumesc | |
| = un dor nemărginit... | Paula Buzatu [04.Oct.09 15:05] |
| Eu simt în această poezie dorul nemărginit al omului matur după anii copilăriei parcă simt pe Esenin, care așa de mult dorea să își mai revadă satul dar nu a reușit deși dorul era singura lui rațiune de a trăi. Aceeași dorință o simt și la tine dar ea este dublată de multă nostalgie și versuri pline de expresivitate. | |
| = D-na Paula Buzatu | Laurențiu Belizan [04.Oct.09 15:41] |
| Ceea ce ați remarcat în poem este perfect adevărat. În noi toți există de fapt o dorință irepresibilă de întoarcere la candoarea copilăriei... Comparația cu Esenin este măgulitoare dar o accept doar ca o încurajare din partea dvs.. Cu stimă | |
| = amintiri. | Paula Buzatu [04.Oct.09 17:42] |
| Eu am scris ce am simțit și nu m-am înșelat...mi-a trezit amintiri frumoase de pe vremea când îi citeam poeziile. | |