| = no comment! | Andrei - Tiberiu Măjeri [22.Sep.09 15:53] |
| superb poem: "brazde-n tărâmul luminii albastru" cu cat citesc mai mult poeziile tale imi dau seama ca esti poetul meu preferat pe agonia( si nu numai). cu multa stima, andrei | |
| = Brazde-n tărâmul luminii | Virginia Popescu [19.Sep.09 19:31] |
| O poezie dinamică, în care trezirea orașului la viață capătă aspectul une lupte surde dintre somn și veghe, dintre întuneric și lumină. Tonul e de o mare prospețime, datorită unor imagini care ilustrează gradat aspirația spre lumina solară, culminând cu apariția astrului, prezentat printr-o metaforă de o mare frumusețe și delicatețe: "tâmpla orașului crin aburind în mantaua de mătase și ceață-și revarsă polenul sclipind" "răsăritul de soare- fructul cu care-și mângâie buzele vii dimineața" | |
| = începutul | Liviu-Ioan Muresan [19.Sep.09 19:35] |
| ca o exclamație: "câte brațe și degete are pământul câte pupile uscate-n noroi". Poezie a metoforei în care se cunoaște de la primele cuvinte stilul autoarei. Cîteva rime, ritmul obișnuit, rețetă pentru un poem bun. E un limbaj clasic în această poezie, dar se simte lejeritatea, stilul și figurile de stil bucură urechea și ochiul. Parcă și tactilul, se termină cu o atingere. Plăcut. LIM. | |
| = andrei +virginia+liviu | Nache Mamier Angela [21.Sep.09 09:56] |
| andrei sunt mai mult decât coplesita ...mille mercis virginia cuvântul tau prietenesc si plin de prospetime mi-a mers la inima liviu lectura ta este mereu un imbold sa continui aventura scrisului am probleme cu conexiunea la internet si depanaul nu lucreaza în week-end deci ma scuz pentru întarzierea raspunsurilor mele în prezent va raspund de la scoala... | |
| + călătoriile înstrăinării | Marina Nicolaev [21.Sep.09 10:15] |
| O atmosferă picturală impresionistă prin letargiile mileniului îmblânzit de moarte "tâmpla orașului crin aburind" între umbre peste "mareea de asfalt și beton" Frumoasă elegie orașului "închide ochii și vei vedea orașul" (știi cine a zis...) Știu deja "umbrele plopilor dor cum se-ntorc" deși nu voiam să mai învăț și această dimensiune a tăcerii, de aceea plopii mor în picioare precum singurătatea ovalului, celui menit să înduplece pentru fiecare toate călătoriile înstrăinării. Fain. | |
| + . | ștefan ciobanu [21.Sep.09 10:16] |
| : un bun univers poetic, construit cu rabdare si talent. doar un singur cuvant iese din ''pluton'' si anume insurecția sevei . dar cred ca se poate inlocui. in rest apreciez tot, de la titlu, care da o senzatie de dimineata(presupunere care se valideaza in final); pana la imaginile din interiorul poemului care sunt frumos cosmetizate, chiar daca nu inedite. apreciez si starea care se mentine pe tot parcursul poemului(cu acea mica ''problema'') cu bine | |
| = marina+stefan | Nache Mamier Angela [21.Sep.09 10:44] |
| marina, "plopii poemului" nu mai exista azi dar înainte,formau o alee unica si magistrala la una din intrarile din brasov au fost sacrificati si astazi asfaltul e rege ... cred ca ai rezumat foarte bine totul sub cuvântul"impresionism" multumesc pentru trecerea înstelata ,o surpriza agreabila stefan, îti multumesc pentru sugestiile subtile la care subscriu entièrement! "insurectia" vine de la ideea ca aceasta seva (forta a naturii) face ca tulpinile sa strabata asfaltul (care nu poate împiedica uneori natura de a-si relua drepturile) mi s-a întâmplat sa dau de un copacel crescut în mijlocul unei mase de asfalt ceea ce mi s-a parut ca o "revolutie" ,o "insurectie"... dar voi mai reflecta ,poate ai dreptate multumiri pentru stea... e mereu o placere binevenita | |
| = ela victoria luca | Nache Mamier Angela [21.Sep.09 10:53] |
| tin sa va multumesc pentru agreabila recomandare a acestui text o surpriza placuta, mai ales ca vine din partea unei poete pe care o apreciez pentru sobrietatea si continutul modern al poemelor | |
| = descântec | Ela Victoria Luca [21.Sep.09 10:57] |
| de toamnă citadină, peisajul pare doar un spațiu de viață în care lucrurile se descompun și recompun. iar orașul, în mareea lui de asfalt și beton, este spectator. aproape nemișcat. mi-a plăcut mai mult prima parte a poemului (până la versul cu tărâmul luminii), apoi ceva se diluează din forță. și unele sintagme ar fi meritat "scuturate" din copacul-text. de asemenea, se recită greu versul "în mantaua de mătase și ceață-și", dacă scrii "...și ceață își revarsă", mai atenuezi din sincopă la lectură. ela | |
| = ela -raspuns | Nache Mamier Angela [21.Sep.09 11:06] |
| abservatiile critice le gasesc interesante si binevenite ca sa nu am "la grosse tête" am modificat "ceata"... scrisul este o aventura uneori "racoroasa" si benifica ,alta data une vraie douche froide merci ela | |
| = * | ionelia cristea [21.Sep.09 14:20] |
| E un text bun. Intelegerea profunda a originii tuturor imaginilor creaza un peisaj care desi pare nemiscat palpita de viata.Imi place titlul si in special constructia primelor patru versuri. | |
| = ionelia | Nache Mamier Angela [21.Sep.09 16:03] |
| merci pentru trecerea ta si pentru aprecieri voi tine cont si voi continua sa te citesc cu fidelitate | |
| = seva poetică | iarina copuzaru [22.Sep.09 08:22] |
| Un text al conotațiilor metaforice și anteice. "răsucind în mareea de asfalt și beton rădăcinile albe rădăcina lor groasă cu un braț zvârcolindu-se-n somn îndărătnic" Îmi apare limpede că rădăcinile albe se răsucesc în versul lor entelehic, în sensul lor plin de puterea poetei de-a remodela tulpinile de răcoare ale poeziei. Un text-simbol al (re)construcției -tulpini de răcoare, rădăcini albe și "fructul cu care-și mângâie buzele vii dimineața" -toate acestea devin un întreg, o corporalitate a trăirilor și a misterului poeticesc. | |
| = iarina-merci | Nache Mamier Angela [22.Sep.09 14:41] |
| iarina,ai sesizat foarte bine dorinta mea ca"toate sa devina un întreg"înconjurat si binecuvântat de tulpinile de racoare ale poeziei merci de trecere | |
| = poemul din tâmple... | ioana matei [22.Sep.09 15:53] |
| aici rădăcinile (în)făptuiesc cuvântul...iar dimineața se naște din pamăntul rostirii ...și se hrănește cu... soarele...frumos! | |
| = vezi tu | Laza Andreea [22.Sep.09 23:15] |
| nu-mi place. se vede ca e prea lucrata...cuvinte prea multe care dau multe senzatii de care nu e nevoie (too much for nothing). oricum, daca nu-mi place mie asta nu inseamna nimic. so, whatever :) | |
| = iarina+ioana+laza | Nache Mamier Angela [23.Sep.09 13:26] |
| iarina, merci pentru apropierea si attentive de sensul acestui poem scris într-o gama impresionista ioana, merci pentru remarcile judicioase si simpatice laza, merci pentru lectura quand même...mult succes | |
| = mi-a placut acest text | Ionut Caragea [23.Sep.09 15:16] |
| Mi-a placut acest text al doamnei Angela, un inceput in forta, o reintoarcere la origini. Nu demult vorbeam despre mostenirea pamantului, ce ramane dupa ce ne ducem, de cine sunt asimilate toate cunostintele, toate memoria noastra. Cumva, raspunsl vine in acest poem. câte brațe și degete are pământul câte pupile uscate-n noroi Numai de bine, IC | |
| = ionut caragea | Nache Mamier Angela [23.Sep.09 15:27] |
| analiza la obiect,perceptie fina merci de trecere | |
| = . | Petru Teodor [28.Sep.09 23:53] |
| Doamne, ce poem! bravo! mă intorc prin el și recitesc și recitesc... îmi amintește de bunici (dimineața la țară), de pământul negru (de atâta sânge și carne) din nord-estul Moldovei (n-am mai văzut un pământ atât de negru, de bun), de plopii ce-i vedeam pe marginea drumului (și știam ca mai e puțin până acasă când ii vedeam), de un copil ce se răsucește in somn (niciodată nu încetăm sa fim în adâncul sufletului copii/tineri; niciodată). mă înclin, doamna mea. sincer - nu v-ați schimbat! doar că lumea incepe să vă vadă. cu prietenie, pt. | |
| = petru teodor-merci vraiment | Nache Mamier Angela [29.Sep.09 09:32] |
| stimate petru teodor, m-a impresionat trecerea dvs.pentru ca percepeti exact ce am resimtit când s-a"lasat" scris eu ,citadina ,am petrecut vacante de neuitat la tara la bunici formidabili si într-un cadru de natura bucolic toata aceasta experienta m-a marcat în ceea ce scriu ... am tacut ,aici departe,20 de ani si nu pot masura daca am gresit ,dar nu sunt scriitor non-stop,am oroare de cei care scriu cearceafuri de poezie poezia este o stare de gratie ,fara acest nucleu incandescent ,mesajul nu se "încheaga",nu devine credibil merci | |
| = Un răsărit de speranță pentru poemele luminii | alexandru bodolica [30.Sep.09 18:31] |
| Prima poezie citită de la contactul cu lumea "agoniei". Superbe metafore, ancorate în peisajul citadin al unui răsărit de soare. Un răsărit de speranță pentru poemele luminii. | |
| = ;) | Adam Rares-Andrei [18.Nov.09 21:59] |
| de cate ori citesc ceva de la tine de atatea ori imi dau seama cat de bogate sunt cuvintele unui geniu. mi-a placut foarte mult. | |
| = ;) | Adam Rares-Andrei [18.Nov.09 21:59] |
| de cate ori citesc ceva de la tine de atatea ori imi dau seama cat de bogate sunt cuvintele unui geniu. mi-a placut foarte mult. | |
| = adam rares andrei | Nache Mamier Angela [19.Nov.09 08:30] |
| bine ar fi sa ai dreptate! poezia este cerul îndoielii de sine! multumesc ,cu uimire | |
| = continuare | Adam Rares-Andrei [19.Nov.09 20:04] |
| Descartes spunea ca indoiala este cea mai mare dovada a esentei noastre. deci poezia e o idee esentiala a omului. | |