| = Vasile Salisteanu | Mihaela Roxana Boboc [17.Sep.09 16:57] |
| Prima stofă e echilibrată, un ușor aer volubil, o dorință de întoarcere la rădăcini. Ce final! “oglinzile și împreunarea trupească sunt abominabile fiindcă sporesc numărul oamenilor”?. Să știi că nu m-aș fi gândit la asemenea comparație. e ceva adevăr în ea:) Doar că nu văd nimic abominabil, dar aici se justifică titlul: cinism... Îmi face plăcere să te descopăr ca pe un poet complex. Mihaela | |
| = da, cinism... | ioana matei [17.Sep.09 22:11] |
| vasile salisteanu!...un text greu, in care nu stiu cine sporeste...cinismul?...oamenii?...oamenii?...ploaia?...am tot citit si recitit...acum cred ca e timpul...ca ploia sa izbucneasca:)... | |
| = Mihaela, Ioana | vasile salisteanu [19.Sep.09 18:12] |
| Aș fi vrut ca voi să aveți dreptate, dar nu eu am pus întrebarea. Mulțumesc mult, vă mai aștept. | |
| = Ficciones | iarina copuzaru [19.Sep.09 18:51] |
| Sunt constructive întrebările. Pînă la urmă, de la ele începe cartea spirtualității noastre; aceea de nisip, se prea poate, „pentru că nici cartea, nici nisipul n-au început și nici sfârșit” (Borges). Dar Domnul Vasile Salisteanu știe aceste lucruri. Așa cum știe ca de la astfel de puncte să construiască poezii. | |
| = Da, Iarina | vasile salisteanu [20.Sep.09 10:50] |
| Borges mă uimește de fiecare dată și mă subjugă. Mulțumesc pentru că m-ai înțeles. Te mai aștept. | |
| = Ioana Matei | vasile salisteanu [20.Sep.09 12:33] |
| Această întrebare, nu numai că m-a atins, ba chiar m-a izbit lăsându-mă mut. Mulțumesc Ioana. Când nu lași semn peste scierile mele, sunt îngrijorat. | |