| = . | George Pașa [27.Aug.09 19:04] |
| Virginia, mi se par multe imagini poetice obosite în textul acesta. Nici nu trebuie să dau exemple, sunt cam toate sintagmele din text. Dar, mă rog, părerea mea sinceră nu contează, fiindcă nu-ți vor lipsi, nici acum, lăudătorii. Cu (același) respect, Pașa | |
| = Fiecare are un loc sub soare | Virginia Popescu [27.Aug.09 19:33] |
| Dragă George, îți mulțumesc pentru trecere și pentru ochiul tău critic, neiertător. Nu sunt chiar așa ahtiată de laude cum crezi tu! Este foarte adevărat tot ce-mi spui. De altfel eu nici nu mă consider o poetă. De multe ori m-am întrebat ce caut eu aici printre atâția poeți recunoscuți, cu nume sonore. Anul acesta, când am fost la mare, am avut deosebita plăcere să-l întâlnesc pe marele Mircea Cărtărescu, la un târg de carte, la Mangalia. Fiind prezentat drept cel mai mare scriitor român contemporan, el a replicat că nu se consideră deloc cel mai mare. Apoi a spus ceva care mi-a plăcut foarte mult: "Pentru mine oricine scrie, oricât de neînsemnat ar fi el, este de apreciat, pentru că face un efort să se depășească... Eu cred că e loc pentru fiecare sub soare, iar ultimii vor fi ca și primii în fața lui Dumnezeu. Cu mult respect și prietenie! | |
| = "we are the champions, my friend" | Călin Sămărghițan [27.Aug.09 21:23] |
| Important e să scrii cu bună credință, cred că asta e esențial și e singurul lucru care contează. Tu chiar nu ești o scriitoare care să aștepte lăudătorii în prag, iar asta se știe. Cineva spunea că nici un poet nu este mai mare decât altul, dar cu siguranță există inimi care-s mai mari decât altele. Eu îți mulțumesc pentru gândul bun și pentru inima cu care scrii. | |
| = . | George Pașa [27.Aug.09 21:50] |
| Doamnă Virginia Popescu, vă rog să mă scuzați , n-ar fi trebuit să spun despre lăudători. Dar în ceea ce privește versurile, deși sunt convins că sunt scrise din suflet, nu se ridică la potențialul dumneavoastră creator. De aceea îmi exprimam dezamăgirea. Nu sunt împotriva inversiunilor sintactice, dar aici sunt prea multe (trei în versuri consecutive). Dacă vreau să citesc poezie bună în această manieră, îi pot reciti pe romanticii europeni. Totuși, uitasem că este o dedicație și de "Fardad" nu te poți atinge. Cred că voi evita altădată să comentez în pagina dumneavoastră, dacă am deranjat persoane importante. Toate cele bune! | |
| = eh! | Călin Sămărghițan [27.Aug.09 22:18] |
| Domnule George Pașa, hai nu vă aprindeți, că nu-i nimeni supărat pe aici. Nu e vorba de "Fardad", e vorba de "Rochia de bal", dar mă bucur că ați auzit de cea dintâi. Puteți să vă "atingeți" de oricare, chiar să le zguduiți, nu mă deranjează câtuși de puțin, căci vă știu echidistanța și obiectivitatea. Sunteți doar puțin nedrept și nu înțeleg de ce. Nu sunt nici "persoană importantă" așa cum spuneți, ba chiar dimpotrivă. Și sper să și trec în uitare cât de repede. | |
| = nu sunt musca din lapte si nici ....... | ciutura carmen luminita [27.Aug.09 22:49] |
| nu intru in miezul schimbului de impresii (cu iz de polemica), , virginia a incercat sa -si exprime starea de dupa lecturarea "rochiei de bal"("2" sa zicem), nu cred ,plastic sugerand ca "a periat" pe nimeni, este creatia ei, dar......tehnic vorbind , acrostihul este pus la marinat in sirop de trandafiri, pana inchei lectura ti se sterpezesc dintii,evident autoarea are texte mult mai bune, amical,L | |
| = virginia-pariu | Nache Mamier Angela [28.Aug.09 10:45] |
| poeta a respectat "à la lettre "definitia acrostihului,gen literar desuet ,de unde tonul retro al acestui mic poem ca iubitoare de literatura, poeta s-a lasat purtata de un timp medieval,"trubadur",încercând sa intre în atmosfera timpului respectiv,decalat de cel de azi finalul este inspirat si pentru ajunge la el poeta a creat un cadru în rime care reprezinta una din constrângerile acestui gen de poezie un mic pariu care merita semnalat | |
| = Acrostiv marinat in sirop de trandafiri | Virginia Popescu [28.Aug.09 10:50] |
| "tehnic vorbind , acrostihul este pus la marinat in sirop de trandafiri, pana inchei lectura ti se sterpezesc dintii,evident autoarea are texte mult mai bune" Ciutura Carmen Luminița, mă simt mai mult decât onorată de vizita ta pe modesta mea pagină. Sinceră să fiu, regret că nu am putut să-ți ofer decât acest "acrostih marinat în sirop de trandafiri", cum bine l-ai numit. Dacă aș avea ceva cunoștințe printre zei, ți-aș oferi niște nectar și ambrozie. Cu multă stimă! | |
| = Vă mulțumesc mult pentru încredere | Virginia Popescu [28.Aug.09 11:44] |
| Stimate George Pașa vă mulțumesc mult pentru că mi-ați arătat care-mi este lungimea nasului și m-ați pus la punct. Vă rog să mă scuzați pentru familiaritățile pe care mi le-am permis. Nu voi mai repeta greșeala și voi respecta distanțele. Vă mulțumesc mult și pentru încrederea în potențele mele poetice. Sper să nu vă înșelați prea tare. La mine pe pagină veți fi mereu binevenit. Eu vă consider un oaspete de onoare. Cu multă stimă și prietenie! | |
| = Mulțumesc pentru gândurile bune! | Virginia Popescu [28.Aug.09 11:52] |
| Angela, îți mulțumesc pentru vizită și pentru comentariu. Nu oricine se poate hazarda să scrie un astfel de poem în formă fixă și cred sincer că mai am multe lucruri de învățat, dar nu mi-e rușine s-o spun. Mulțumesc pentru gândurile bune! | |
| = . | George Pașa [28.Aug.09 12:07] |
| Am fost prea atent la detalii și am eludat, neintenționat, tocmai faptul că este aici o poezie cu formă fixă. Dovadă că n-am citit cu atenție titlul și subtitlul. În acest caz, nu prea era posibilă o altă formă a textului. În consecință, drept și moral este să îmi prezint încă o dată scuzele. | |
| = Erată la ultimul comentariu | George Pașa [28.Aug.09 12:53] |
| "am evitat, neintenționat" "A eluda" înseamnă "a evita intenționat". | |
| = Avem timp pentru toate... | Virginia Popescu [10.Dec.18 14:27] |
| George Pașa, întâmplarea pe care o voi povesti se adresează tuturor. Cu mult timp în urmă am dat din întâmplare peste o doamnă căreia îi murise soțul și își exprima durerea pe Agonia, în versuri stângace și foarte naive. Cum nimeni nu i le comenta, ea își comenta singură poeziile. Cineva o atenționa mereu să nu mai facă lucrul acesta, dar ea nu înțelegea. Mi-am dat seama că era un fel de dedublare, că ea avea nevoie de cineva care să-i împărtășească durerea. Atunci i-am scris câteva cuvinte de încurajare. Mi-a răspuns mai târziu, când și-a dat seama că cinevca o înțelege. Am citit și citesc mereu poezie pe Agonia, dar nu am mai fost atât de impresionată de strigătul acela de disperare, pe care doar Țipătul lui Edvard Munch ar putea să-l ilustreze. Și toate astea îmi aduc în minte cuvintele lui Goethe care ne sfătuia să ne iubim iar dacă lucrul acesta ne este prea greu, măcar să ne tolerăm... "Avem timp pentru toate. Nu e timp doar pentru puțină tandrețe. Când să facem și asta murim" (Octavian Paler) | |