= claustrofob | slavu diana [11.Aug.09 20:08] |
minunat! "cînd ies sentimentul claustrofobiei și neputinței mă stăpînește afară sînt încuiat în prezent afară nu pot evada în propria viață rămasă în camera mea."....adevarat, cumplit de adevarat, bravo... | |
= "cînd ies..." | iscru adrian [11.Aug.09 20:42] |
...cînd ieși de fapt iei și camera cu tine. Dacă vrei să fii tu însuți fără rest... Cu stimă | |
= Diana, Adrian, Sebastian | Liviu-Ioan Muresan [12.Aug.09 18:09] |
Diana, bine ai revenit. Mulțumesc pentru reacție. Sper să ne citim cît mai des. Adrian, o interpretare interesantă. Cu aceeași stimă. Sebastian, da ultima strofă poate fi luată separat. Mulțumesc pentru steluța virtuală. Cu prietenie, LIM. | |
= ziua de ieri e la nivelul genunchilor | Ion Mihaila [13.Aug.09 19:55] |
Mi-a atras atenția în mod deosebit stratificarea temporală pe care dacă am compara-o cu celelalte zăcăminte din care ne luăm energia am putea spune că adevărata bogăție a vieții se află aici.Metamorfoza lor e a aidoma celor subpământene, vegetalul devine aproape spirit, nisipuri pot deveni diamante, aurul strălucitor scos din întunericul pământesc... După ce arhivarea aceasta a zilelor a prins contur începe jocul cu personajele, din "glasurile amestecate....încercând să ghicesc personajul". Poate că imaginea prezentată, gen "lăsat de sec" e un tablou simetric cu cel de al sfârșitul unei bătălii, când după o luptă, uneori după o petrecere, (amândouă par a fi distracții) ne uităm la acest tablou dezolant....De multe ori, încearcă să rămână mărturie pentru posteritate.... Nu știu dacă, într-adevăr, e inedită expresia "afară sunt încuiat în prezent" dar e deosebită îmbinarea ei în text. Universul din camera poetului are toate dimensiunile realului, timpul fiind creat, recreat, rememorat. Frumos poem, Liviu Ioan! | |
= un comentariu amplu Ion | Liviu-Ioan Muresan [13.Aug.09 20:12] |
și pe text. E ceea ce mă bucură foarte mult. Nu mai vorbesc de pertinența acestuia. Îmi pare bine că acest text a avut asemenea reacții. Mulțumire. LIM. | |