Comentariile membrilor:

+ De citit, de vazut	Atropa Belladona [06.Aug.09 23:35]
O cronica bine documentata, ce tradeaza spiritul analitic si ochiul patrunzator al unui fin observator. Detaliile sunt descrise exact atat cat trebuie ca sa incite, subliniate uneori, prin tuse proprii, echilibrate. Concluziile finale: un film ce merita vazut, o cronica ce merita citita, deci, recomandata.
=  .	ștefan ciobanu [06.Aug.09 23:45]
: un film cu adevarat special. pot spune ca te aduce cu picioarele pe pamant. filmul nu are un subiect anume, clasic. este greu de povestit. se cere vizionarea lui si simtirea. eu cred ca acel p.s este in plus, nu as aduce in discutie nici macar la p.s filmele holywoodiene. ca si cand l-as compara pe parintele Cleopa cu acel preot shaolin de umbla prin desert. :) nu stiu, asa zic eu. in rest o cronica buna.
=  motor!	Călin Sămărghițan [06.Aug.09 23:58]
Atropa, mulțumesc pentru atenția acordată și remarcare. Dacă pare interesantă mă bucur cu atât mai mult. Și sper ca filmul să fie văzut de cât mai mulți. Ștefan, se pare că l-ai văzut. Așa înțeleg din ce spui. Am să șterg P.S.-ul, dar când am văzut trailerul nu mi-a plăcut deloc atmosfera aceea de acțiune și suspans indusă de cascada de tobe. Filmul este ușor de găsit și trebuie văzut, iar pentru un cinefil e chiar obligatoriu.
=  .	ștefan ciobanu [07.Aug.09 00:09]
: nu pot spune ca sunt cinefil, dar l-am vazut. si da, trebuie vazut de cat mai multi. sunt sigur ca oamenii sunt obisnuiti cu modul holywoodian de a face reclama filmelor.
=  rezunat scolaresc	george vasilievici [07.Aug.09 02:28]
domnule samarghitean, cu tot respectul va voi aduce maine, acum fiind obosit, toate argumentele pentru a va demonstra ca nu ati inteles nimic din acest film, din inversarea unor situatii biblice. sper sa nu fiti unul dintre acei 9000000% dintre preoti atei pt ca atunci discutia se va opri aici. dar va promit ca maine la prima mea ora voi aduce cele mai puternice argumente in sustinerea celor scrise aici. tuturor celorlalti va recomand sa vedeti filmul si sa duceti la capat fiecare interpretare posibila si astfel veti ajunge la concluzia ca aceasta este o compunere scrisa cu abecedarul in fata.
=  aștept	Călin Sămărghițan [07.Aug.09 08:41]
Domnule George Vasilievici, aștept cu nerăbdare intervenția dumneavoastră. Voi avea prilejul să-mi expun mult mai pe larg părerile personale despre acest film. Aș mai avea foarte multe lucruri de spus, pe care le-am păstrat pentru eventuale comentarii. Aștept obiecțiile pe care le veți aduce. Dacă modesta cronică de mai sus v-a trezit interesul pentru o eventuală discuție, chiar mă bucur că a reușit. Acesta era și scopul. Sper să fie interesant.
=  Calin	Cristina Rusu [07.Aug.09 09:13]
am vazut filmul exact cand a aparut. la manastire la Neamt s-a gasit imediat de cumparat. ortodoxie pura, acesta este cuvantul potrivit pentru acest film. este un film mai deosebit si iti trebuie atentie si rabdare sa il urmaresti, pentru ca are pasaje intregi in care doar atentia conteaza de a urmari imaginile si a intelege firul actiunii, replicile fiind putine. calugarii rusi traiesc si acum mucenicia sfanta, conditiile aproape imposibile la care se supun sunt aspectate in acest film. nu as putea sa zic ca am vazut in acest film o frumusete aparte sau ca are ceva frumos, aici nu e vorba de frumos ci de credinta in Dumnezeu, simpla si puternica in acelasi timp. firul actiunii m-a prins si chiar eram curioasa sa vad ce se intampla cu parintele. m-a impresionat cum a trait acest film, un actor foarte bun. mie imi place cronica ta, punctele esentiale le-ai prins. imi place atitudinea ta calma si raspunsurile potrivite pe care le dai in subsolul textului. personal nu cred ca dupa atatia ani de buchie teologica nu esti in stare sa intelegi un film. uneori simplitatea unor lucruri chiar si redate in scris este neinteleasa. stii si tu ca batalia se da intre a demonstra ceva, toata lumea demonstreaza rational cate ceva si simtirea simpla, modesta, autentica a spiritului.
=  Da	Călin Sămărghițan [07.Aug.09 09:36]
Exact, Cristina, acest film problematizează însăși conceptul de frumusețe, iar accentul, așa cum spui, este pus pe trăire, viață interioară și folos duhovnicesc. Este și un film despre aparențele care înșeală. De multe ori părintele Anatolie pare certăreț și trufaș, gata să joace farse celor din jur, dar asta doar pentru a-i face pe ceilalți să-și vadă păcatele. Părintele Iov înțelege aceasta și îi reproșează părintelui Anatolie, dar în acea scenă memorabilă în care biruiește smerenia, își cer unul altuia iertare. Este, de fapt, o vindecare (a părintelui Iov) care se întinde pe tot parcursul filmului și care era și cea mai dificilă, căci era vorba de o vindecare a sufletului. Așa cum spui, credința are un rol esențial în înțelegerea filmului, la fel ca și cunoașterea spiritualității ortodoxe. În afara acestor tipare nu s-ar putea vorbi (coerent) despre film. Dar, aș îndrăzni să spun mai mult: chiar filmul te învață despre acestea, și nu teoretic, ci practic, prin gesturi zilnice urmărite pas cu pas. De fiecare dată când văd filmul descopăr noi și noi semnificații. Precizare: în subtitrarile existente sunt câteva erori, unele chiar esențiale. Poate voi avea prilejul să vorbesc și despre ele. Mulțumesc pentru precizări. Chiar eram foarte curios să aflu alte opinii, poate chiar care ar combate un astfel de film.
+ Ostrovul răscumpărării păcatelor...	Emil Iliescu [08.Aug.09 22:55]
D-le Călin, am așteptat să văd acest film despre care nu știam nimic până la semnalul d-voastră. Este, într-adevăr, o lecție de ortodoxism, prin adevărul faptelor trăite în umilință și devoțiune de către părintele Anatolie. Filmul este structurat pe trei metafore principale: negrul, ființa umană și albul. Negrul. Acel interior domestic al cărbunilor ce mânjesc fizionomia tristă a părintelui sunt prima treaptă spre pragul sfințeniei sale. Roaba și cărbunii cărați cu înverșunare, cu eforturi supraomenești, într-un teritoriu al înghețului și singurătății, sunt păcatele multe și grele ale părintelui, ce trebuie arse. Arse pentru ca din sufletul său păcatul capital, crima, să se poată neantiza. Ființa. Anatolie știe că atunci când ai făcut un astfel de păcat, luând viața unui semen, trebuie să îl răsumperi. Tot printr-o viață. Dar Anatolie o face întreit prin pocăința sa. Convinge o tânără debusolată să dea naștere unui prunc pe care ea voia să-l piardă prin avort. "Un copil de aur dăruit Domnului". Vindecă apoi invaliditatea lui Vanicika, redându-i mersul. Scoate spiritul rău din Nastia. Trei existențe aflate pe praguri diferite ale lumii( naștere, copilărie, maturitate), cărora părintele Anatolie le redă viața și, implicit, credința întru Domnul. Albul. Negrului ce domină prin tristețea și umilința lui aproape tot filmul îi ia locul în final acel alb îngeresc( "spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi" - cuvintele psalmistului). Părintelui Anatolie, cel de-a pururi murdar și nespălat în viziunea lumească a fraților călugări, îi ia locul în final un om sfințit, îmbrăcat în cămașa albă a morții, acum după ce și-a absolvit și ultimul păcat prin spovedania finală. A fost nevoie de o minune dumnezeiască, cea prin care părintele să își reîntâlnească acel camarad pe care-l împușcase, crezându-l mort, pentru ca destinul lui pe acest pământ să ia sfârșit. S-ar fi putut spovedi de mult egumenului Filaret sau iconomului Iov, dar Dumnezeu a lăsat ca pocăința să îl aducă la acel prag de sfințenie din final, la răscumpărarea totală a păcatelor, spovedindu-se în fața unui mirean, tocmai cel din cauza căruia se abandonase voii lui Dumnezeu în mînăstire. Un film de excepție, pe care l-am vizionat cu sentimentul că niciodată nu vom putea ajunge la adevărata cunoștere a Bunului Dumnezeu, decât prin rugăciune și smerenie. Cu prietenie, Emil Iliescu
=  .	alexandru moga [08.Aug.09 23:58]
ostrov este un film in care imaginarul regizorului uzeaza de elemente contradictorii pentru a spori efectul de singuratate de nebunie de lipsa de masura ostrov trimite spre noi un ecou scrasnit fundalul este dramatic iar imaginea impecabila cadru cu cadru o imagine simbolista care se compune din elemente compozite ale unui cadraj clorotic imaginile au aspectul unor tablouri performanta realizata numai de gianfranco corsi zeffirelli in al sau jesus of nazareth cu robert powell nici macar tarkovsky nu a reusit asa ceva ostrov este un film poezie privitorul devine incet incet un sceptic amar un sceptic obsedat de nuante si contradictii regizorul e perfectionist prin natura sa prospectiva si introspectiva in acelasi timp anticipativ si indecis pavel contempla durerile lumii si ale fiintei contempla cu o lucida analiza abstract si idealist un gigantic complex imagistic cat despre referatul de mai sus sunt de parerea lui george vasilievici
=  cam pe lângă	Călin Sămărghițan [09.Aug.09 00:11]
Imaginea nu are cum să fie simbolistă, simbolurile în acest film sunt total absente. Este un realism mistic, nu simbolism. Zefirelli oferă în filmul său un Crist ușor romantic, da, de tablou religios apusean, o perspectivă destul de sentimentalistă. Tarkovsky prin monocromia din "Rubliov" evită tocmai acest lucru, într-un spirit răsăritean ireproșabil. Contrastul e mai evident la Tarkovsky (v. călugăr vs. saltimbanc), Lunghin nu are contraste, el merge pe filmul simplu și direct, nemijlocit spre spectator. Deci cam pe lângă observația de mai sus.
=  .	Dana Stanescu [09.Aug.09 00:15]
si eu am vazut filmul si a fost o incantare pentru mine jocul artistului și modul in care a fost filmat acel colt de lume. bine, am tot stat sa ma intreb de ce vrea lumea neaparat sa il compare cu tarkovski, cum am vazut pe net. si m-am minunat cati ortodocsi au avut revelatii din nou. adica tre sa vada un film ca sa se intoarca la credinta or what? bineinteles ca minunile pe care le infăptuieste Anatolie (care nu era nici un parinte, el punea doar carbuni pe foc)mi se par puerile, dar na ce mai conta, filmul era frumos. poezie, cum zice un personaj mai sus.
=  punctul pe i	Călin Sămărghițan [09.Aug.09 00:28]
Domnule Emil, mulți dintre criticii filmului vorbesc de fapt de o monocromie a filmului, pe care, iată, ați sesizat-o. Dar mai ales, ceea ce este de remarcat, și foarte puțini au văzut asta în film, este spovedania părintelui înaintea unui mirean. Ați surprins exact una dintre cheile fundamentale ale mesajului acestui film. Mi-a plăcut interpretarea pe care ați dat-o și într-adevăr, față de negrul încăperii în care trăia părintele Anatolie, cămașa albă pe care o îmbracă în final este orbitoare. Vă mulțumesc pentru intervenție, pentru evidențiere și mai ales mă bucur că ați văzut filmul.
=  .	alexandru moga [09.Aug.09 00:32]
realism mistic? domnule sarmargitan e periculos ce spuneti fimlul nu are nimic dar absolut nimic in comun cu realismul mistic si cu religia trateaza cu totul alt subiect e un film ateu de natura simbolica si subiectivizata ca si constructie de ipoteza ati vazut irréversible - de gaspar noe cu monica bellucci? incepe cu sfarsitul si se termina cu inceputul dar asta nu inseamna ca nu se poate pricepe intelege ce vrea gaspar de la noi la fel si aici faceti o greseala copilareasca sa sustineti ca ostrov e un film care trateaza teme religioase in maniera realismului mistic il confundati pe pavel cu tarkovsky ceea ce nu e bine dar ma rog dumneavoastra probabil ati urmarit filmul distrat asa de la suprafata (probabil nu ati avut suficient timp) si din cauza asta a iesit si referatul de mai sus si realismul mistic si titlul compunerii "Ostrov (Insula) sau taina căutării lui Dumnezeu, de mână cu El" care mi se pare de o naivitate induiosatoare eu va recomand sa il mai vedeti odata cu atentie si cu detasare incercati sa va detasati de dogme si o sa vedeti practic un alt film
=  realism mistic	Călin Sămărghițan [09.Aug.09 00:40]
Doamna/domnișoara Dana Stănescu, mă bucur că v-a plăcut filmul. Nu cred că e vorba de "a trebui să vezi un film pentru a te întoarce la credință", ci, mai degrabă cred că oamenii au nevoie din când în când de astfel de confirmări sau chiar întăriri în credință prin limbaj artistic. Pe cine nu crede dintru început, nu cred că un film îl poate converti, cel puțin ar putea să-i ridice unele întrebări. Dar un film te poate face mai bun, la fel cum te poate face orice lucru privit cu ochi curați. Problema cu minunile "puerile" este o altă mare problematică a filmului. Ați atins bine subiectul, dar nu ar trebui abandonat atât de ușor. Tocmai părintele le face să pară "puerile" pentru a nu cădea în mândrie. Când ajunge la el tânăra aceea posedată, Nastia, părintele spune aproape șugubăț: "Păi îl cunosc personal" pe dracul ăla. Problematica naturii miracolelor este uriașă și nu poate fi epuizată într-o simplă discuție. Nu aș spune chiar "poezie", ci accentuez acel realism mistic de care spuneam într-un răspuns. Poezia e altceva, părintele Anatolie nu face poezie la gura furnalului, el își câștigă acolo mântuirea. A lui și a celorlalți. Asta nu mai e poezie. Vă mulțumesc și mă bucur că ați lăsat un semn.
=  eroare	Călin Sămărghițan [09.Aug.09 00:55]
Moga, n-am auzit o eroare mai mare decât că ar fi un "film ateu". Vedeți ce spune regizorul, producătorul, înșiși actorii despre film, adică intenționalitatea acestuia. Criticile de specialitate, TOATE, îl consideră un film religios. Doar matale nu. Nu veți convinge pe nimeni că aceia n-au știut ce fac și toți îs proști numai matale deștept. Chiar nu știți despre ce vorbiți și mă tem că din dorința de a mă contrazice cu orice preț, cădeți în absurd. În continuare singura țintă a dumneavoastră este să mă atacați prin orice mijloace în tot ceea ce fac aici și faceți afirmații neargumentate: "compunere", "distrat". Sunt gratuite și nu au nicio greutate ori susținere. Faceți erori colosale și forțați interpretări absurde numai din dorința de a mă contrazice. Ei bine, nu mă contraziceți pe mine, ci îi contraziceți pe înșiși cei care au realizat filmul, spunându-le că de fapt ei au făcut altceva. Nu țin astfel de lucruri în fața celor care știu despre ce vorbesc. Ce spuneți acolo e vax-albina. Și apoi, ca să vă explic eu acum ce înseamnă "realism mistic" trebuie să vă trimit la a.b.c.-ul celor mai elementare noțiuni de teologie și asta ar fi numai începutul. Dar n-am de gând să mă apuc să vă școlesc că nici nu aveți chef, iar eu cu atât mai puțin, vă asigur.
=  .	alexandru moga [09.Aug.09 10:42]
domnule sarmaghitan aratati-mi si mie unde spune regizorul ca e vb de un film religios puneti un link ceva unde pavel spune: "am facut un film religios" la fel aratati-mi un critic care spune ce spuneti dumneavoastra eu nu fac afirmatii neargumentate eu imi spun parerea despre film proprie si personala nebazata pe parerile nu stiu carui critic de la nu stiu care fituica obscura si a multimilor de oameni care se iau ca oile dupa cine zice primul ceva si nici nu va atac prin orice mijloace pur si simplu imi exprim o opinie liber asta e parearea mea sincera ca ati scris o compunere pentru ca v-ati bazat pe opiniile altora si nu pe opinia dumneavoastra ati facut un colaj de opinii din ziare de pe net whatever acest film trebuia sa aibe pe agonia condeiul unui critic de cinema priceput si care sa isi exprime parerea personala pentru ca intr-adevar este o capodopera pacat de film zau asa de ce va deranjeaza opiniile negative? de ce le luati personal? de ce considerati ca fiecare comentariu postat de mine e un atac la persoana? nu vi se pare ciudata atitudinea asta?
=  mulțumesc	Adrian Firica [09.Aug.09 01:19]
revăd "Oglinda" lui Tarkovski. pentru mulți a fost un chin.
=  Oglinda	Călin Sămărghițan [09.Aug.09 01:31]
Uuu, "Oglinda", e un film foarte greu. Și plin de poezie. Da, pentru mulți poate fi un chin. Tare mi-aș sufleca mânecile și pentru așa ceva. În obsesia mea, am integrala Tarkovsky. Inclusiv "Vioara și compresorul", teza lui de licență.
=  plictisit	Călin Sămărghițan [09.Aug.09 14:17]
Moga, sunt ușor de găsit interviurile regizorului, producătorului etc. Chiar n-am vreme să te duc de mânuță și nici chef. Cronica de mai sus nu e defel o compilație și o știi prea bine, cred că ai dat la search de ți-ai tocit buricul degetului. Tu zi în continuare că eu te salut din mers. Hai, pa!
=  și bineînțeles	Călin Sămărghițan [09.Aug.09 14:21]
Și bineînțeles că niciun critic nu spune ce spun eu, căci părerile mele sunt originale și îmi aparțin în întregime. Te contrazici singur când spui o dată că "niciun critic..." apoi că e compilație. Când o să poți să faci obiecții coerente, poate mai vorbim, până atunci rămâne cum am stabilit.
=  Angel Side/Pridel Angela	Beatrice Lungu [30.Sep.09 10:43]
In aceeasi categorie de film se poate incadra si "Angel Side/Pridel Angela" - tot rusesc, lansat 2009. Il recomand cu caldura. Se poate vizona pe: http://www.memocast.com/media.aspx?id=959800
=  "Angel Side"	Călin Sămărghițan [30.Sep.09 11:05]
Mulțumesc Beatrice, am auzit de film, dar încă nu l-am văzut. Intervenția ta mă va grăbi să-l caut.
=  Pentru Călin și Beatrice	Valerian Ciobanu [11.Dec.09 17:52]
Vă mulțumesc ambilor autori: Călin și Beatrice pentru informația utilă despre filme. Recunosc că încă n-am avut ocazia să le privesc, însă filmul lui Andei Tarcovskii l-am văzut de mai multe ori, chair am avut ocazia să stau de vorbă cu unii actori când mă aflam într-o vară la Sankt-Petersburg, de fapt pe atunci i se spunea Leningrad. Vă invit să savurați sau să vă oțărâți citind articolul meu despre Dumitru Matcovschi în limba română, dar și cel din limba rusă.
=  Oau!	Călin Sămărghițan [11.Dec.09 18:32]
Mulțumesc Valerian pentru trimitere. Am găsit proza ta despre Dumitru Matcovschi (bănuiesc că la ea te referi), am s-o citesc și am să-ți mai răsfoiesc prin "foi". Nu-mi vine să cred că ai stat de vorbă cu unii dintre actorii lui Tarkovski. Ar fi grozav să scrii ceva și despre asta. Solonițîn și Kaidanovski sunt preferații mei. Primul amintit e unul dintre actorii preferați ai regizorului, (scriitorul din Stalker, însuși Rubliov, joacă și în "Solaris" și "Oglinda"), al doilea e chiar Stalker. Am scris 5 rânduri, dar cu gândul acolo mi s-a făcut iarăși dor de filmele lui.
=  căutăm, căutăm...	Adrian Firica [11.Dec.09 19:08]
nici vorbă, filmul nu-i mono-crom; iar dacă-mi dă cineva credit, vin să vă spun, aducând un argument elementar în atenția dumneavoastră, cum că: lumina nu are limite; alte argumente fiind acelea pe care fiecare dintre noi le avem în ceea ce priveșe înțelegerea acestor lucruri, dat fiind că, fie prin naștere, fie prin evoluția individuală le putem aduce și contoriza, nu în contul nostru, ci, culmea! în contul său, al luminii. personal, mie unul, filmul mi-a dat în cap cu bâta aia: fericit cel sărac cu duhul, căci... demersul ulterior a fost o chestiune intimă, așa încât nu dau curs efectelor.
=  am uitat ceva:...	Adrian Firica [11.Dec.09 19:31]
cu scuzele de rigoare, revin: originea filmelor lui Tarkovski e una filosofică, epi-sfera fiind una umană; originea filmului Ostrov este una reportericească, epi-sfera fiind una la fel de umană. altminteri, autorii filmelor nu fac altceva decât să ne invite să ne reconstruim raporturile și viziunile.
=  Zerkalo	Călin Sămărghițan [11.Dec.09 19:36]
Adrian, nu-i monocrom, că nu se poate. Orice alb dezvăluie și negrul aferent. Apoi, în contul luminii, cum spui, se aduc toate argumentele. În al nostru niciodată. Cețile care suntem, n-au cum să-și contorizeze ceva pentru ele însele. M-ar interesa cum și de ce bâta aia. Dar, probabil, asta e altă poveste.
=  Invitații	Călin Sămărghițan [11.Dec.09 19:50]
Am înțeles. Abia acum am văzut revenirea ta. Dar acolo există, chiar sub acele "episfere" cum le spui, un sens al cărui rădăcini se scurg în pământ și cresc odată cu crengile dinafară. Originea filmelor nu e sentimentul religios, ci tocmai căutarea lui, deci de acord cu tine, dar făcând această specificare. Religiosul pentru a se exprima în cotextul acestui secol, dar mai ales al celui trecut, are nevoie de a lua diverse "măști". Este masca filosoficului (atunci) ori a spiritului jurnalier (acum), probabil pentru a primi credibilitate. Dar aceasta nu e decât o disimulare. Digestia e foarte sensibilă în ziua de azi și pretențioasă. De aici doza de "policromie" care se oferă oricărui privitor, căruia, da, perfect de acord, i se lansează invitația acelor reconstruiri de raporturi și viziuni de care spui.
=  dialog ostrovian	Adrian Firica [11.Dec.09 20:20]
ei!... eroul din Ostrov, aparent un personaj din "zona gri" în ecuațiile filmice (aici îmi trebuie o sută de pagini, cel puțin, ca să explic de ce e așa, și că nu mi-a cășunat mie să zic asta!) este exponentul "exponențial" al reciclării erorilor și ororilor. el, personajul, nu este un om, în sensul existențial curent, ci este un "exemplar". toată "robota" lui, ostentativ expusă pe parcursul filmului, nu-i decât o trimitere reciclariv-reconstructivă asupra originilor. valențele terapeutice ale personajului, numai din și către zona asta a recuperării umane face trimitere. asta e, ca să spun așa: bâta filmului. ... asta numai despre "bâtă", că dacă vrei să mă iei la rost despre cum e cu spectrul luminos..., apăi, el este între alb și negru, numai că, în funcție de anumite privilegii, unele genetice, altele instructiv-educaționale, uneori chiar constrictive, chiar că ajungi să vezi numai negru în față, numai pentru că albul și restul culorilor sunt o restricție.
=  răspuns insular	Călin Sămărghițan [11.Dec.09 20:54]
Adrian ar trebui atunci să te întreb ce înseamnă pentru tine "exercițiul" ascetic și care sunt rosturile lui, chiar psihologic ori eventual clinic vorbind. Dar n-o fac ca să n-o lungim aici inutil pentru alte 100 de pagini. "Zona gri" din care pleacă personajul nostru, cred este exact cea a celor "săraci cu duhul" de care spuneai mai sus. Și mie mi-a părut neverosimul filmul la început, și plin dorința de a "urla" ceva în afară. A trebuit să mai confrunt și alte păreri pentru a mi-o forma pe a mea, de aceea îmi prind bine și aceste observații pentru a-mi face o idee despre cum e privit de alții acest subiect. De aceea spuneam că fiecăruia îi vorbeșlte în alt fel. E normal lucrul acesta și binevenit. Cât privește ceea ce numești "privilegii", aici este o carte întreagă a ființei umane, dar te asigur că încerc să privesc cât mai larg cu putiință opiniile tale, pe care le respect, și totodată sunt foarte conștient de unghiul meu de vedere. Tocmai de aceea încerc să-l înțeleg și pe cel al altora la fel de îndreptățit și de valabil. Tocmai datorită "restului de culori" ale căror desfășurare mă țin încă aici.
=  filmul rusesc	Radu Sorin Danut [24.Aug.12 13:34]
Circula o vorba printre cinefili: exista 3 tipuri de filme: filme proaste, filme bune si filme rusesti. Acest film nu e decat o exceptie care "intareste" regula!