| = Sceptic, pesimist, dar... optimist | Anton Vasile [03.Aug.09 21:55] |
| E critica amară a literaturii de gunoi. Se poate întrevedea dincolo de ea o anumită ranchiună, o nedreptate care strigă la cer. Madona e un brand și orice fată ce visează a deveni o madonă va dori să aibă cartea. Și nu numai fetele , dar și băieții fetelor. O carte bine scrisă nu plictisește decât pe ignorant. Dar ce dă valoare unei cărți? Popularitatea autorului, fie și a celui provenit de pe sticlă, oportunismul acestuia , șansa cărții de a deveni un best-seller sau valoarea estetic-etică a cărții? Cartea care te face să visezi, cartea care te face să aiurezi sau cartea care te face să meditezi? Asta ar fi trebuit să analizeze eseul dvs. Noi știm că maculatura se aruncă la gunoi precum ziarele socialiste. Dar literatura mare, cea aristocratică, adevărata creație doar ignorantul sau extremistul fanatic o arde sau o aruncă la gunoi. Și totuși, autori facili au devenit peste noapte , globali, traduși în multe limbi . Ca de pildă Paulo Coehlo sau Amélie Nothomb. Cum se explică asta? E greu de explicat succesul. Se spune că Stăpânul inelelor a fost trimisă la 22 de edituri și abia 23-a, una obscură i-a descoperit valoarea, la fel se spune despre Împăratul muștelor care în prezent figurează în manualele școlare englezești. Cartea de filozofie a bancurilor sau a bancurilor despre filozofie, Platon și ornitorincul întră într-un bar, mic tratat de filosdotică a autorilor americani Thomas Cathcart & Daniel Klein a fost respinsă de 40 de edituri, dar a devenit best-seller. Atunci vă întreb care e cheia succesului și ce dă valoare unei cărți? Mario Vasco Llosa spune că nu poate explica succesul. Dumneavoastră îl puteți explica? | |