| = daca vrei | Dorian Duma [29.Jul.09 07:53] |
| Incearca sa scrii cu diacritice. Incadreaza textul la personale pentru ca nu e proza. Si mai citeste beletristica, iti ajuta. Ai tot felul de greseli de culegere. Fii mai atenta. Abandoneaza tema visului pentru o vreme, e prea batuta, revino la ea mai tarziu daca e o obsesie. | |
| = Despina | ninel vrânceanu [29.Jul.09 11:15] |
| Am citit visând și am visat că ești aici, "în agonia unui vis". Forma scrierilor tale o apreciază ceilalți. | |
| = sunt un muritor de rand | Vieriu Despina Mihaela [29.Jul.09 12:17] |
| Draga Dorian. Iti multumesc pentru sinceritate. Nu am incadrat textul la personale din simplul motiv ca face parte dintr-un roman. Recunosc, mi-e grau sa folosesc apocrifele, dar pe viitor voi tine cont de aceasta observatie. Nu sunt un scriitor cu "acte in regula", deci imi "permit" din cand in cand sa fac greseli( desi ti-as fi recunoscatoare sa fii mai explicit) Cat despre beletristica, crede-ma pe cuvant ca am citit mii de carti, dar stiu ca nu e de ajuns. Scriu din necesitatea de a vorbi cu mine insami, de a ma certa cu gandurile mele, de a nu-mi petrece timpul rontaind seminte pe banca din fata blocului. Sunt un om simplu. un muritor de rand si stiu ca ziarele nu vor scrie despre mine daca mor maine. Oamenii simpli nu au fete si nici nume. Trec pe strada neobservati ducandu-si gandurile, iubirile, grijile intr-o sacosa goala. Te provoc la simplitate draga Dorian, caci e-atat de bine sa fii unul dintre ceilalti. Raspunde-mi te rog - parerea ta conteaza pentru mine. Mii de multumiri. Iti doresc tot binele din lume. | |
| = Mie nu mi-e frica de furtuna | Vieriu Despina Mihaela [29.Jul.09 14:14] |
| Iti multumesc Ninel ca imi esti alaturi( pentru a nu stiu cata oara), dar marturisesc : "Ca mie nu mi-e frica de furtuna; Cand, vara fulgera si tuna, Eu nu ma-nchid cu spaima in odaie, Ci ies, cu capul gol, in vant si-n ploaie..." Otilia Cazimir | |
| = Din suflet | ninel vrânceanu [29.Jul.09 14:44] |
| Nici nu m-am gândit la asta. Dimpotrivă. Mă refeream la percepția și priceperea mea. În sensul că nu mă simt destul de competent pentru a te analiza. Scrierile tale îmi creează mie altă stare, pe fond. În adâncul sufletului. Ca formă, sigur că trebuie să ne luptăm mereu, pentru că este firesc - sunt capodopere aici, pe Agonia. Același nv., în așteptarea cu plăcere a scrierilor tale; | |