| = o greșală | Liviu-Ioan Muresan [24.Jul.09 19:29] |
| de tastare"atrunci". Remarc versurile"și-am încălzit-o între degete/ca pe o clipă de iarnă". Un text al nostalgiei, poate chiar al regretelor. Aceeași marcă inconfundabilă: Teodor Dume. LIM. | |
| = teodor d | Nache Mamier Angela [24.Jul.09 20:01] |
| m-as fi oprit la"sa tac si sa iubesc" apoi parca ar începe un nou poem acest poem este de o deosebita gingasie,"alege si culege"în pliurile memoriei ceea ce a ramas intact,diamantul brut al tineretii: "si-am încalzit-o între degete ca pe o clipa de iarna"(superb) obs:aveam 18 ani(nu e nevoie de "îmi amintesc") într-o zi chiar de ziua(prea des "ziua" în acelasi vers...) | |
| = mulțumiri, nache mamier angela... | Teodor Dume [24.Jul.09 20:18] |
| angela, mulțumesc pentru sugestii. am eliminat tot ce mi-ai recomandat. și este mult mai curat așa. mulțumesc pentru tot. te mai aștept cu sinceritate, teodor dume, | |
| = re* liviu-ioan mureșan,... | Teodor Dume [24.Jul.09 20:22] |
| LIM, mulțumesc pentru atenționare. graba face parte din recuzita vieții. mă bucur c-ai selectat acel vers. e o firimitură de suflet acolo... cu prietenie, teodor dume, | |
| = teodor d | Nache Mamier Angela [24.Jul.09 20:30] |
| merita steluta,e un bun filon,credibil ,uman si unic ,inconfundabil; caci este extras dintr-o vena autobiografica,emotia este atât de puternica,pura cu sinceritate | |
| = re* nache mamier angela... | Teodor Dume [24.Jul.09 22:24] |
| angela, mulțumesc pentru revenire și pentru accentul pus. mereu încerc să mă prezint așa cum simt și sunt de fapt. ești un oaspete dorit. te mai aștept. cu sinceritate, teodor dume, | |
| = Teodor, | Doru Emanuel Iconar [25.Jul.09 09:47] |
| Vin doar să subliniez ceea ce antecomentatorii au observat, un vers de excepție. O spui și tu: „e o firimitură de suflet acolo...”. Se simte. “fotografia am scos-o din ramă și-am încălzit-o între degete” Cu prietenie, Doruleț | |
| = re* doru emanuel iconar... | Teodor Dume [25.Jul.09 09:52] |
| doruleț, prietene, ești un astâmpăr pentru mine în această zi toridă de vară. îți mulțumesc pentru apropiere, trecere și semn. da, e o firimitură de suflet acolo... ps: vezi că am semnalat apariția unui volum de versuri semnat de tincuța. poate ai omis. mă bucur pentru ea. cu prietenie, teodor dume, | |
| = On "Doar noi..." | liviu ofileanu [25.Jul.09 18:28] |
| Teodor, genul acesta de poezie fundată pe terenul fragil al rememorărilor are mereu o forță lui reală dar și una idealizată. Evident că harul poetului este de cântări esențele, de a face cuvintele să vorbească exact cu sufletul lor, lucru rar în poezia de astăzi. A spune că mi-a plăcut e puțin Teodor, chiar m-a tulburat, e aceeași simplitate marca Teodor Dume care face lucrurile arhicunoscute să mai vibreze încă o dată, și încă o dată, cu un timbru original. De fapt, ce facem noi? Katharsizăm, ne punem acolo. Dar unii dintre cititori n-au fost în iadul suferințelor pământești. Ei bine, tocmai că ne vine tuturor rândul, e bine să fim de-acum pregătiți când vine Ea să ne salte câte un prieten din copilărie sau pe cineva cu care am stat o viață împreună. Numai dacă ai trăit așa ceva, poți simți plenar frumusețea acestei poezii, deoarece există fructe la care ajungem toți, le gustăm, dar pentru un bătrân gutuiul înseamnă primul copil cu Ileana, pentru un tânăr e numai un fruct. Felicitări! Cu stimă, prietenul tău liviu o. | |
| = mulțumiri, liviu ofileanu... | Teodor Dume [25.Jul.09 18:44] |
| liviu, prietene, în primul rând permite-mi să-ți salut prezența benefică la mine în pagină. văd aici în comentariul tău o lecție de viață oferită acelora care se grăbesc să catalogheze un lucru fără ca ei să pătrundă în adâncul acestora pipîind și inventariindu-i măruntaile până la ultimul. mă și mir de unde ai atâta putere de analiză a fiecărui cuvânt, dar înțeleg că numai un bun cunoscător, și răbdător, o poate face. commul tău e un prilej de analiză pentru mine și îți mulțumesc din suflet. și da, liviu. tot ceea ce scriu se întâmplă. evident că nimeni nu poate trăi acea stare în mod identic. trebuie să simți, să te zbați, să suferi și numai atunci poți să te exprimi în modul cel mai credibil. și cred eu că poezia așa se scrie, trăind-o. încă un mulțumesc pentru punctarea fiecărei stări până la ultimul detaliu. cu prietenie, teodor dume, | |