Comentariile membrilor:

=  Părere	George Pașa [21.Jul.09 11:11]
Sunt foarte interesante punctele de vedere și exemplele alese. Și eu cred la fel: în actul de comunicare interumană, țipătul este o expresie a agresivității. Într-un fel, sintetizați aici observațiile mai multor oameni, în care triumfă, totuși, "țipătul" conștiinței. Cred însă că argumentele omului puternic în sine tocmai prin faptul că nu se bazează pe "forța" și "puterea" țipătului sunt cele care își găsesc adăpost în oamenii care se opun haosului și falsei străluciri. În concluzie, cred că singurul "țipăt" de acceptat este acela al conștiinței. Dar cât de rar mai vezi așa ceva, când până și acest concept a fost denaturat.
=  Completare	George Pașa [21.Jul.09 11:52]
Cred că ar putea fi exclus, din acest șir, țipătul ca reacție de apărare la agresivitate. Acesta nu poate fi blamat.
=  de la un cititor :)	gena gurau [21.Jul.09 13:57]
o idee și-o invitație la lectură teribil de reușite. :) mai ales în perioada asta a existenței noastre de oameni angoasați, frustrați, încordați la maxim de aproape tot și toate cu care relaționăm - sau ne păcălim că o facem. da, țipătul poate fi sugestiv înlocuit de trântirea unei uși sau de majusculele folosite într-un text ce presupune un dialog - asta luînd rapid doar două variante sugestive în zona interacțiunii umane. la o adică, țipătul presupune o declanșare de energii, în cel mai fericit caz ducînd la o echilibrare a acestora. îmi plac mult textele astea foarte clar prezentate, pe o temă dată, de actualitate, din imediata apropiere a fiecăruia dintre noi. mai vreau! :))
=  asta-i bună, nu-i de țîpat!	Cătălin Bîrzanu [21.Jul.09 20:19]
Interesantă tema abordată. E de sezon. Se poartă țipătul de criză. Ca manifestare a tuturor formelor de frustrare interioară sau socială, sentimentală sau existențială. Am ajuns să fiu dependent de texte scrise altfel. Și mă bucur că am de la cine să mă infectez. Cu stimă!
=  ...	Ioana Geacăr [22.Jul.09 22:06]
George, și eu cred în puterea conștiinței. Sper ca "oamenii care se opun haosului și falsei străluciri" să se regăsească mereu într-o proporție satisfăcătoare. Mulțumesc pentru sfat, o să separ valorile țipătului. Prin amestecul acesta parcă i-am dat eseului o alură comodă de vacanță. Gena, cel mai bun limbaj e cel simplu, așa cred. Mulțumesc pentru invitația la scris! Cătălin, țipătul n-o să fie niciodată în criză, numai că în fiecare epocă are un semn!
=  Ioana...	ioana matei [22.Jul.09 23:25]
mie mi-a plăcut (cel mai mult) titlul...destul de ascuns!...
=  veri tru, da...	dorin cozan [22.Jul.09 23:30]
io vreau un eseu cu homo cascatus doamne iarta ma a priori!
=  ...	Ioana Geacăr [22.Jul.09 23:59]
Dorin, știi bancul ăla cu "căscatul din om în om cum mergi tu din po(e)m în po(e)m?" Chiar e vremea lui spre miezul nopții și ar fi atrăgător subiectul și de redactat!
=  ...	Ioana Geacăr [23.Jul.09 15:54]
Ioana, mă bucur de semnul lăsat, ăsta e nimerit. Ieși numai din casă și fii atentă la ce se-ntimplă, lumea se miorlăie. :)
=  ...	Ioana Geacăr [23.Jul.09 15:55]
Ioana, scuze de grabă, "ăsta" înseamnă titlul ăsta
=  Țipătul - o armă psihologică.	Anton Vasile [10.Dec.18 14:27]
Țipătul este mai degrabă o manifestare animală decât umană. Țipătul este specific primatelor, îndeosebi cimpanzeilor prin care aceștia semnalizează fie o primejdie, fie atacul asupra unui adversar. La om, țipătul este provocat fie de starea de anxietate indusă de extremismele paranoice, fie de extazele mistice Țipătul este manifestarea predilectă a marilor dictatori. Discursurile acestora, încărcate de pathos delirant, aveau darul de a induce în inconștient, fie primejdia iminentă a unui dușman închipuit , fie exaltarea mistică a unei viitoare măreții naționale . Țipătul e o puternică armă psihologică , utilizată inconștient de lideri politici pentru a excita creierul primar al omului, numit de Carla Sagan creierul reptilian . Cortexul este partea de creier specific umanului: acesta nu utilizează țipătul, ci exercită autocontrolul asupra creierului reptilian, astfel ca atitudinea noastră față de excitanții exteriori să fie un răspuns specific omului. Toți dictatorii s-au folosit de țipăt pentru excita creierul reptilian și a activa fiara din om. Urmăriți discursurile guturale ale lui Hitler sau cele extatice ale lui Ceaușescu și veți vedea ce putere psihică are țipătul. La fel se întâmplă și în cazul muzicii zgomotoase( rock);aceasta excită hipotalamusul. Manifestările ascultătorilor acestei muzici sunt furibunde la fel ca muzica care le excită creierul reptilian. Paradoxal e faptul că, pe măsură ce omul se folosește tot mai mult de cortex și devine mai uman , el simte mai acut nevoia de excitare a creierului reptilian.
=  Țipătul a devenit o marcă...	Măjeri Andrei Tiberiu [10.Dec.18 14:27]
interesant! multumim pentru informatii! retin: "Iată că se vede și din perspectiva opusă: o gaură care a rămas goală atrage, trebuie să înghită." cu stima, andrei
+ Munch era plastician	Adrian Firica [30.Jul.09 01:43]
mai potrivit e „urlet” – uneori țipăm de plăcere într-un registru ... minor! Munch spune că era cu prietenii, că s-a sprijinit de parapet în cădere, că și-a-nchipuit că trebuie să scoată un „skirk” (urlet), un urlet universal, după ce a văzut limbi de foc pe deasupra orașului, închipuindu-și sânge zburând prin aerul albastru de deasupra fiordului. însă, Munch era ... plastician!
=  scream , adrian	alice drogoreanu [30.Jul.09 02:32]