| = Memento | Călin Sămărghițan [08.Jul.09 09:04] |
| Salutar memento al bolii noastre colective, care nu se vindecă decât prin sine însăși. ”Crâmpeia” care face lumină, care șterge și rescrie mereu aceleași jurăminte, merită o asemenea odă, credibilă cât timp este scrisă chiar de ea. Căci bărbații doar se cred poeți. Zâmbim. Mi-a plăcut, iar forma clasică nu face decât să-i dea exact necesarul farmec în plus. | |
| = Calin, crâmpeia:) | Mirela Lungu [08.Jul.09 17:00] |
| In primul rand, observ ca te-ai oprit la versul acela cu "Iubirea e o boala colectiva", sincer, il consider/i cheia intregului poem:) Cat despre finalul ce se constituie, zici tu, intr-o oda a femeii inaltata chiar de ea insasi:)), pot spune ca da, ar fi fost mai putin credibil daca era scris de un poet;) Ma bucura faptul ca "forma clasica" iti pare un plus si nu un minus, cel putin in cazul de fata. Mantionez insa ca e un text mai vechi, scris de aprox 1 an de zile (grele&usoare), pe vremea cand inca mai cochetam cu "lirismul", desi aparusera primele simptome de ironie acida:D Multumesc pt opinie, Mirela | |
| = err | Mirela Lungu [08.Jul.09 17:03] |
| uff, "mentionez":) | |