| = Ce ciudat, ce bizar și ce coincidență ! | Virginia Popescu [20.Jun.09 17:55] |
| Azi am descoperit din întâmplare, în mod fortuit, accidental, neașteptat, neprevăzut, inopinat, ocazional, surprinzător, o voce de excepție, originală, specială, deosebită, ciudată, pitorească, îndrăzneață, tipică, inedită și mai ales unică.... Uneori fortuna, fatalitatea, hazardul, ocazia, soarta, destinul, circumstanțele, probabilitatea, conjunctura, neprevăzutul, coincidența, ca să nu zic norocul ne poate scoate în cale din întâmplare, în mod cu totul fortuit, accidental, neașteptat, neprevăzut, inopinat, ocazional, surprinzător o asemenea voce de excepție, originală, specială, deosebită, ciudată, pitorească, îndrăzneață, tipică, inedită și mai ales unică.... Ce ciudat, ce bizar și mai ales ce coincidență ar fi zis Eugen Ionescu.... | |
| = cântăreața cheală in bibliotecă | Vad Guzun [20.Jun.09 20:58] |
| Interesantă asocierea șirului de simboluri de care m-am folosit pentru a umple Oda cu uimirea doamnei Martin. Recitesc comentariul pentru a mă lămuri cu privire la natura acestuia și seria de replici bizare, fără sens și fără logică din piesa marelui Ionescu îmi dă o mână de ajutor. Mulțumesc pentru trecere. | |
| = Șoricioaică de bibliotecă | Virginia Popescu [20.Jun.09 22:30] |
| Asta cu cântăreața cheală n-ar fi nimic, domnule Guzun, dar adineaori mi s-a arătat Savonarola care mi-a zis: "Să ardem toate bibliotecile ca să se facă scrum toți șoarecii de bibliotecă! Cititul e o vanitate ca și șoarecii de bibliotecă. Să ardem vanitățile și pe vanitoși!" Chiar adineaori mi s-a arătat Savonarola (Era vis sau realitate? Nu pot să spun cu precizie), dar eu m-am visat trezindu-mă arsă pe un rug de cărți... M-am trezit visându-mă că urlam și strigam de mama focului, pe rugul credinței mele de șoricioaică de bibliotecă.... | |
| = savonarola & compania | Vad Guzun [20.Jun.09 23:07] |
| Focul a fascinat dintotdeauna și mai ales lumina... Acuzat te erezie, Savonarola chiar a sfârșit ars pe rug, după ce a fost spânzurat. Nu a deranjat faptul că ardea oglinzi, haine elegante, instrumente muzicale, tablouri, manuscrise ci opoziția față de papă. Ultimul drum i-a fost pavat de erezie, iar excomunicarea l-a aruncat în brațele eternității sau în fundul iadului... Să fie oare decadența moravurilor cauza unor vise atât de urâte? sau vanitatea celor care pretind că luptă împotriva cultului păgân?... Important este că v-ați trezit :) | |
| = Nichita, Savonarola, Daimonul, Pușca și Alchimia.. | Virginia Popescu [21.Jun.09 14:48] |
| Astăzi a venit Nichita la mine și mi-a spus: "Să renunțăm la picioare, pentru că mersul e-o vanitate, Să renunțăm la privire, pentru că ochiul e-o vanitate. Să renunțăm la auz pentru că urechea e-o vanitate", mi-a spus mie Savonarola... Eu i-am răspuns cu cuvintele propriului său daimon: "Te aud și ce să fac eu, chiar dacă te aud ce să fac eu, eu ce pot să fac eu?" Atunci Nichita disperat mi-a răspuns: " Nu te mai schimba în cuvinte, precum mi-a spus mie daimonul meu! Cuvintele sunt o vanitate, ba chiar și necuvintele. Transformă-te în cele patru elemente, într-o salamandră, să arzi în focul cunoașterii și să renaști precum phoenixul... "Eu pământ, eu apă, eu aer, eu foc, eu salamandră eu phoenix?", am urlat eu îngrozită. "Atunci Pușca și cureaua lată", a mai strigat Nichita... Atât am mai apucat să aud și-apoi..."FOC!" | |
| = nichita & giuliamo | Vad Guzun [21.Jun.09 15:50] |
| cunoaștem, cunoaștem! motiv pentru care scrijeleam cândva: alchimist trufaș al speranței visul se reîncarnează în intimitatea nenorocirii te pândește cu ochii injectați ai păsării de bronz așteptând extirparea nervului vag al răbdării dar saltul în improbabilitate își înfige ghearele în moliciunea strigătului tău te trezești din subzistența incandescentă a nefericirii și nu știi unde te afli... dar ca să nu mă abat de la subiect, observ că Nichita de fapt te-a blestemat ”să arzi în focul cunoașterii și să renaști precum phoenixul”. Să fie oare același cu rugul Vanității alimentat de Giuliamo cu instrumentele păcatului pe care le-am enumerat mai sus? | |
| = Ridică de pe mine îngerul negru ! | Virginia Popescu [21.Jun.09 16:28] |
| Adineaori a venit la mine Vad Guzum și m-a întrebat cu un aer cam ipocrit: "Credeai c-o să-nveți a muri vreodată arsă de vie, de atâta ipocrizie, încât doar vanitatea mea o mai poate egala?" Ce era să mai răspund? Mai putea Vad Guzum să mă redea pe mine mie? Atunci i-am înălțat doar o rugă în metru nichitstănescian: "Iartă-mă și ajută-mă și ridică de pe mine îngerul negru care mi-a îndurerat caracterul." | |
| = îngerul a plecat fără pricină | Vad Guzun [21.Jun.09 21:25] |
| Ca să justific aerul ipocrit al unor întrebări nevinovate, mă gândeam să trimit îngerul cu aripi de aur din ”al meu suflet psihee” ca să-l ridice pe îngerul negru, însă ”îngerul, ah, îngerul, ah, îngerul, ah, îngerul/a plecat cu aripi de aur zburând/într-un aer de aur”. Anticipând că mă vei acuza de cruzime, i-am strigat prin vocea lui Nichita: ”- De ce te îndepărtezi de la mine... de ce pleci, de ce?/- Fără pricină mi-a răspuns, fără pricină”... Semn rău plecarea asta a îngerilor, asemenea șobolanilor care părăsesc biblioteca înainte să fie cuprinsă de incediu. | |
| = Dlui Vad Guzun | Alexandru Corneliu ENEA [21.Jun.09 22:36] |
| superbe speculatii ale unui om care pacatuieste gandind.mi-ar fi placut sa tot citesc aceasta oda, aparent bizara, epuizand alfabetul ipocriziei. intre timp, rafturile incep sa dispara inghitite de internet,aerul imbacsit este inlocuit cu ce are fiecare la indemana, dar tot mai putini se aventureaza in spatiile culturii. cultura clasica moare incet si sigur, roasa si strangulata de pragmatismul ultimelor decenii.curand, muzeele, bibliotecile, vechile palate, salile de opera si tot ce tine de cultura, nu vor mai prezenta interes sau curiozitate, la fel cum macadamul milenar care este inlocuit cu asfaltul pastos si perisabil.planeta va fi tratata ca o nava cosmica pentru care tehnologia, tehnica, buna mentenanta a instrumentelor de bord, echipajul ultraspecializat pana la robotizare spirituala si cu sarcini perfect definite si invariabile,va scapa de angoasele antichitatii, ale cinque cento si a cortegiului de stiluri si curente de creatie si gandire, asa cum anvizajeaza cineva care doreste numai meseriasi (chelnari, lacatusi etc).cultura si arta vor fi ca un balast pentru nava supraaglomerata.chiar si umorul,ipocrizia, mercantilismul vor dispare. dar, odata cu disparitia culturii dispare si excitatia sub toate formele ei si homo sapiens va deveni homo roboticus.globalizarea a inceput. alta varianta nu poate fi inaintea unui final apoteotic (cu sau fara arsul din Aida!)! cu prietenie. | |
| = Să mai crezi în îngeri..... | Virginia Popescu [21.Jun.09 22:48] |
| Să te păzească Dumnezeu de îngeri! Să nu mai aud de niciunul... Ãsta avea aripi de aur dar limbaj de mahala nu limbaj îngeresc, Vad Uzum... M-a beștelit cum i-a venit la gură. Cred că o să-mi iau și eu zborul spre alte zări, dar voi reveni să mai facem schimb de replici ipocrite, perfide, mincinoase, machiavelice, insinuante, insidioase, etc., etc. Cu multă stimă și cu plăcerea lecturii... | |
| = aida, homo roboticus, cultura & excitația | Vad Guzun [21.Jun.09 23:57] |
| Domnule A.C. ENEA, vă mulțumesc pentru apreciere, mă bucur pentru dimensiunile pe care le identificați printre rafturile Odei, preiau ca atare semnalele privind soarta culturii și avertismentul pe care îl lansați, pertinent. Sper totuși că nava supraglomerată la care faceți referire nu va avea soarta bibliotecii mele, că marinarul dumneavoastră va fi mai inspirat decât bibliotecarul meu... Altfel, vom avea nevoie și de lăcătuși, tinichigii, chelneri, tâmplari etc. inclusiv pentru a reface ceea ce au mistuit flăcările. Ne onorează și prezența prințesei etiopiene Aida, îi oferim un loc alături de doamna Martin, Giuliamo Savonarola, Ionescu, Nichita, incantați de Virginia Popescu mai sus, cu atât mai mult cu cât, este urmată de preoți, preotese, ministri, capitani, soldati, oficiali, etiopieni, sclavi si prizonieri, egipteni, animale si cor. Nu-l ignorăm nici pe homo roboticus. | |
| = tot ipocrizie | Vad Guzun [22.Jun.09 00:10] |
| Virginia Popescu, nu vom crede în îngeri, nu-i vom asculta, nu-i vom băga în seamă, dar ne vom uita totuși în urma lor pentru a nu-i confunda, cu șoarecii de bibliotecă, cu șoricioaicele cu aripi, cu liliecii, cu demonii. Bibliotecarul-șef să-i păzească pe îngeri! plăcerea dialogului rămâne de partea mea. | |