| = plăcut... | Teodor Dume [17.Jun.09 19:55] |
| carmen, îmi place tehnica vitraliului de aici. și intrarea în poem, de asemeni reușită mă și mir de ce atât de rare treceri... și da, *uneori mi se face frică în jurul meu cioburile se împing unele pe altele de la stânga la dreapta ridică tot mai multe ziduri* o execuție cu cioburi de suflet aprecieri! cu sinceritate, teodor dume, | |
| = vitraliul, o arta in care fantezia se imbina cu rigoarea | Silvia Miler [17.Jun.09 22:58] |
| Arta in care fantezia se imbina cu rigoarea stiintifica, vitraliul se faureste la comanda. Aici, comanda nu este altceva decat ofranda adusa singuratatii, aceasta zeitate razbunatoare venerata cu frica. Ca intr-un joc, copilul de sase ani isi recompune chipul de adult intr-un puzzle aducator de bine... Frumoasa alcatuire in care, pentru mine personal, cateva ezitari tulbura lumina... "colțuroase murdare acustice" - are un "ciob" spart mult prea tare - "acustice" iar "cioburile sunt tot cioburi/de la diamant la sticla" tot pentru mine, cere o alta "imbinare": "de la diamant la sticla/cioburile sunt tot cioburi". Amical, Silvia Miler | |
| = ... | Ioana Geacăr [18.Jun.09 16:42] |
| Nu te-am citit chiar din scoarță în scoarță, dar am observat că știi să construiești un poem, să spui ceva și să susții tensiunea, câtă e, până la capăt. Doar versul "urlă ca singurătatea în anticamera fericirii" sună prețios clișeistic... Carmen, de obicei propun un text, azi mă bucur să spun că am descoperit un poet. | |
| = fara | GHERMAN ADRIAN [18.Jun.09 17:19] |
| viziuni. fara fior starnit cititorului. Sub egida personale trebuia postata. Cu ritm de proza. Dusa MULT spre personal. Personalul amestecat cu sugestia (in cazul de fata) = scapata de sub control. | |
| = p a r e r e | Mihai Robea [18.Jun.09 19:22] |
| un text sec. egal de la cap la coada. cu o gaselnita(in imaginatia autoarei).."de la stanga la dreapta" si invers de ce nu de jos in sus si de sus in jos? parca ati vrut sa spuneti ceva in prima strofa, finalul...ati uitat? poate este secretul de la grupa prescolara "cioburile sunt tot cioburi de la diamant la sticla" ...de la scylla la caribda numai cioburi umple flinta (poietica) despre stangacii..fiecare poiet cauta, ce cauta poietul? ce cauta poietul cand isi atinge urechea? propriul drum!! | |
| = mare poezie | Virgil Costiuc [18.Jun.09 21:01] |
rotund,aproape perfect o încântare nu am făcut nici un compliment virgil costiuc | |
| = re vitraliu | carmen nicoara [18.Jun.09 23:11] |
| Teodor multumesc de oprire, de feesback si ma bucur daca ceva a placut treceri rare in criza :) de timp Silvia ma bucur sa te intalnesc in pagina mea nu e chiar copilul de sase ani cel care se joaca e un copil adult cu spirit ludic dar ciobit ai dreptate acustice ma zgarie si pe mine putin acum dupa detasare; desi am vrut sa creez o discrepanta pentru a ajunge la urlet am sa ma mai gandesc Ioana multumesc de semn :) m-au bucurat cuvintele tale versul acela il mai lucrez promit e intr-adevar nevoie de un alt strigat acolo Gherman Adrian nu pot sa fiu pe placul tuturor; poezia tine de gust liric iar acestea tin de natura cititorului Mihai Robea uneori mi-e frica ........ alteori mi-e bine poate ca la unele gradinite nu se citeste pana la sfarsit poate ca textul meu e sec, dar comentariul dvs si mai sec o adevarata critica nu se face cu flinta dar fiecare cum doreste Virgil Costiuc rotundul acela deranjeaza? | |
| = nu | Virgil Costiuc [19.Jun.09 06:07] |
dimpotrivă,te încântă | |
| = cioburi... | ioana matei [19.Jun.09 12:53] |
| aici cuvintele se deplasează de la semnificant la semnificat și conturează un sens...mereu sensul ales!...iar lumina... tace!... | |
| = re virgil, ioana , alberto | carmen nicoara [19.Jun.09 22:14] |
| virgil multumesc nu stiam ce sens sa dau noncomplimentului ioana sunt vitralii opace, lumina tace intr-adevar alberto apa plata tine de sete,daca tu spui ca e balarie asa sa-l vezi scoate-l tu de la reco, eu nu pot | |
| = semn.. | Petruț Pârvescu [20.Jun.09 22:51] |
| Carmen, rigoare si fantezie. ingrediente ale unei arte liberale / poezia! | |
| = povestea bucăților de ghiață | Mihail Bîrsan [21.Jun.09 15:16] |
| din ochiul tău și al tău și al altuia voi scoate bucăți de ghiașă le voi încălzi îl voi spăla și voi scoate apă de ploaie care va bate în vitraliul prins în poezie | |
| = Un soi de Pygmalion | Alexandru Mărchidan [28.Jun.09 12:58] |
| Un soi de Pygmalion ești aici, numai că materia în care lucrezi este cuvântul, iar accentul cade pe dedublare și reluare a identicului sine: "când cioburile știu să stea drepți un puzzle vorbește despre mine". | |
| = infiorare | Adriana Lisandru [28.Jun.09 13:21] |
| cred ca toti am avut, in copilarie, "fantome" care ne-au urmarit si pe care nu le-am exorcizat pe deplin...Carmen face aici o incursiune freudiana, imbinand-o cu reflectia amara a omului matur: "cioburile sunt tot cioburi de la diamant la sticla urlă ca singurătatea în anticamera fericirii" cred ca ma vor urmari versurile acestea. | |
| = cioburi-cioburi in noi | eugen LOVIN [02.Jul.09 10:33] |
| frumoasa ideea cu cioburi-cioburi ce le gasim adesea si incercam sa recreem un mozaic, puzzle sau vitraliu. Dar uneori nu reusim si cioburile se aduna si creeaza un munte-perete care parca ne raneste pe din-nauntru. Cand eram mici aveam un joc caleidoscop parca se numea. si acum ne mai jucam cu cioburile cand privim prin el si cautam alta realitate, alt soare mai roz, mai mov, mai verde. | |